În lume sunt fel şi fel de oameni, mai urâţi, mai frumoşi, sunt oameni prea buni şi sunt oameni foarte răi, câţiva le au pe toate, mulţi nu au nimic, sunt din aceia ce se cred superiori şi din aceia ce sunt consideraţi inferiori, majoritatea dintre ei au un sens în viaţă, cativa cred că-s o greşeală…
Viaţa pe care o trăieşte omul este de cele mai multe ori nedreaptă din toate punctele de vedere, dar punctul slab pe care îl atinge uneori destul de adânc este sufletul. Oamenii sunt precum plantele, au nevoie de rădăcini să se nască şi să supravieţuiască, de lacrimi să nu se usuce, de căldură să nu se închidă în sine, au nevoie de lumină ca să vadă realitatea, de oxigen să nu le pălească naturalul şi de iubire să nu se ofilească, ci să înflorească mereu.
Privind aceste fiinţe cu ochii sufletului, reuşim să scoatem la iveală că de fapt ele mai au nevoie de unele “gesturi” specifice iubirii, fără de care sentimentul este incomplet.
Din totalitatea acestor “gesturi” cele mai semnificative sunt:
-Sărutul : acesta dă senzaţia de apropiere faţă de persoana iubită, reprezintă un fel de garanţie a legăturii ce s-a stabilit între doi indivizi şi are un efect plăcut dacă te pricepi să “impresionezi”. Sărutul romantic se oferă pe buze, cel de respect şi de duioşie, de drag, se oferă pe frunte şi obraji; Toate variantele dau o dovadă că îi pasă cuiva de tine, sincer te şi simţi bine.
-Îmbrăţişarea : aceasta conferă un gen de refugiu duios şi cald, atunci când te simţi o persoană singură, tristă, sau pur şi simplu reprezintă încă o dovadă că îi este drag cuiva de tine şi doreşte să te simtă mai aproape de sufletul său; Simţi un foc la inimioară când te cuibăreşti în braţele cuiva, sincer ai putea să şi dormi în linişte fără să fi deranjat.
-Dormitul : doar dormitul, nu mai mult, alături de persoana iubită dă un plus de apropiere sufletească, o încântare de a-i simţii respiraţia odată cu a ta, duioşia de a dormi la pieptul tău şi impresia de a avea în preajmă un înger păzitor; iar dimineaţa o privire care să te alinte indiscret.
-Sexul : are rolul de a îmbina cele două fiinţe într-una singură, reprezintă o contopire între “cer şi pământ”, este o plăcere carnală ce oferă multora senzaţii tari şi într-adevăr o legătură mai stânsă între “practicanţi”. Însă o relaţie nu se bazează doar pe aşa ceva, ci pe respect, iubire şi încredere.
-Mesajele şi Declaraţiile de dragoste : au rolul de a demonstra iubirea pe care o poartă îndrăgostiţii între ei. Acestea înteţesc într-un fel relaţiile, le încheagă sau le formează la un anumit moment. Bineînţeles au valoare mai mare dacă sunt culese din suflet, sunt adevărate şi dacă folosesc la obţinerea unor relaţii de lungă durată, nu pentru aventuri de o noapte, o zi sau cine ştie ce alt motiv.
-Comunicarea : are rolul de a face cunoscute sentimentele, dorinţele, de a spune prin viu grai, faţă în faţă ceea ce te frământă, gândul ce nu-ţi dă pace, de a-ţi vedea visul împlinit, de a ieşi învingător câştigând bătălia inimii şi dobândindu-ţi jumătatea. Prin faptul că vorbeşti cu o persoană, rezolvi toate neînţelegerile şi obti ceea ce-ţi doreşti, dar în cazurile sigure şi mai importante, treci la fapte.
În lumea de azi şi în dragoste, avem cu toţii parte de eşecuri, uneori bine meritate, iar alteori nemeritate şi greu acceptate, unele din diferitele greşeli săvârşite, iar altele din prea multă bunătate arătată. Uneori, parcă ai impresia că ar exista o regulă, după care-ţi joacă inima, sau o roată care se învârte de prea multe ori greşit.
Câteva dintre cazurile întâlnite, sunt exemplificate mai jos:
-Varianta 1- Călcâiele îţi iau foc după o persoană care nu este înteresată de tine, dar care, învăluită de mister îţi acceptă “oferta” din lipsă de ocupaţie sau din mândria de a avea cât mai mulţi/te pretendenţi/te, cu care e de ştiut ar vrea să practice tot tacâmul, după care ADIO. Această relaţie durează de obicei puţin dacă nu eşti “conform cerinţelor” sau poate dura mai mult, dar este ca o piesă de teatru în care tu eşti victima, iar acea persoană este un ucigaş în serie. Prin această sintagmă se face cunoscut “modul de operare”, adică vă vedeţi rar, nu prea ieşiţi împreună în locuri publice, nu te sună aproape deloc, rişti să afli oricând de la diferite persoane că mai are pe lângă tine 1-8 pretendenţi/te, iar la întrebări nu-ţi răspunde niciodată concret ;Ex: Î: Pe unde ai fost săptămâna asta? R: Pe ici pe colo! -Aici suferi tu-
-Varianta 2- Cuiva îi bate inima doar pentru tine, pentru acel cineva tu eşti lumea, însă ţie nu-ţi place persoana. Totuşi să nu se simtă chiar aşa de abandonat/ă, accepţi să-I fi un/o prieten/ă bună, apropiată, însă involuntar, acelei persoane îi provoci o creştere a sentimentelor, astfel îşi ia inima în dinţi şi încearcă să te convingă să-i fi mai mult decât amic/ă. Tu îi explici situaţia, îl/o refuzi, dar el/ea nu înţelege nimic sau nu vrea să suporte realitatea, începe să plângă, chiar să se şi îmbete şi să facă “circ”. După această încurcătură, se calmează, mai doarme, se trezeşte din buimăceală şi-ţi trimite mesaje de iubire, de iertare că a băut şi chiar îţi face dedicaţii dacă sunteţi într-o discotecă/club, prin care îţi spune că te iubeşte. Dacă ţie nu-ţi place persoana, sau vă înţelegeţi prea bine ca prieteni încât nu puteţi deveni iubiţi, pe tine toate te lasă rece, chiar dacă pe undeva îţi pare rău de el/ea. De aici rămân doar întrebări fără răspuns, ca de Ex: De ce nu mă vrea, nu mă place?; De ce am eu ghinion de fiecare dată?; De ce trebuie să sufăr, mereu tot eu?; Cu ce e mai bun/ă altul/alta decât mine?; Ce să mai fac, pentru ca el/ea să vrea să fie cu mine?-Aici suferă el/ea-
-Varianta 3- Sunteţi doi îndrăgostiţi, v-aţi văzut, v-aţi plăcut, aveţi o relaţie care merge bine deja de o perioadă destul de lungă, chiar vă înţelegeţi minunat şi speraţi să rămână tot aşa, însă într-o zi ceva se schimbă la unul dintre voi. El/ea începe facultatea, merge pentru prima dată la servici, are de făcut o călătorie departe de casă pentru o perioadă nelimitată de timp, astfel intră în contact cu alţi oameni, alte personalităţi, o nouă lume ce ii oferă lucruri noi, unele dintre ele incitante. Astfel, relaţia se răceşte, el/ea a cunoscut pe altcineva, tu nu mai ai importanţă, ai fost bun/ă când încă nu a dat faţă cu adevărata lume, acum eşti un nimeni, te răneşte prin vorbe, prin mesaje, te face de râs în faţa prietenilor, se crede superior/oară pentru că există noul/a el/ea. Mai târziu îşi dă seama că a greşit, îşi cere iertare, te vrea înapoi, tu fiind înţelegător/oare îl/o accepţi, un timp merge bine, după care îţi face din nou aceaşi fază şi dă vina tot pe tine el/ea nu se vede vinovat/ă de nimic. Această fază ţi-o face de câteva ori, dar ultima oară o pateste urât; se învârte roata, cu toţii o plătesc la o adică.- Aici suferă unul din voi sau ambi în unele cazuri-
Privitor la exemplele date mai sus, am ajuns la câteva concluzii din păcate reale şi întâlnite tot mai des:
C.1: Cel ce are suflet bun şi iubeşte sincer, suferă de fiecare dată, fiindcă pune suflet în toate, îi pasă de majoritatea din jur, încearcă să-i împace pe toţi, pe cât posibil să nu-i facă să sufere,iar pe lângă suferinţa sa, o plânge şi pe a altora.
C.2: Cel ce are suflet rău, nu iubeşte cu adevărat, este nepăsător, provoacă suferinţe pe care nu caută să le aline, ci să le înmulţească, face în aşa fel încâ lui să-i fie bine, nu altora.
C.3: Când te simţi singur şi ai vrea să ai o relaţie, nu găseşti pe nimeni care să te placă, să te respecte şi să te merite. Nu e bine, căci nu există nici măcar un “exemplar” şi atunci, de ce nu există.
C.4: Când ai mai mulţi pretendenţi nu prea arătoşi, dar de altfel minunaţi şi poţi să alegi pe care-l vrei, nu-ţi place, nu-ţi trebuie nici unul. Nu e bine, că există prea mulţi şi simţi că te sufocă şi ideea.
C.5: Ai suferit cândva, şi-a bătut cineva joc de tine, atunci a fost rândul lui, dar când vine rândul tău, tu nu poti face asta, că nu-I genul tău şi chiar de ai vrea, nu te lasa inima, că întâlneşti persoane de care nu merită să-ţi baţi joc.
C.6: De multe ori, după ce o relaţie eşuează, unul dintre parteneri nu ştie să aprecieze în continuare relaţia amicală, ci rupe orice legătură. Dar, totuşi cele mai multe cazuri, spre binele nostru, consideră valabilă relaţia amicală, este un lucru important în viaţă.
C.7: Simţi uneori că iubeşti, dar nu şti pe cine. Stai şi meditezi în tăcere, gândindu-te la foşti/te prieteni/ne, la actualii/lele sau la cum ai vrea să arate persoana pe care vrei să o iubeşti, unde se află ea, când va apărea, dacă nu există încă. În unele cazuri întâlnite, cel/cea pe care ai impresia că îl/o iubeşti este aproape de tine, dar nu îl/o poţi avea; a fost cândva al tău/a ta însă acum nu îl/o mai poţi avea sau îl/o poţi avea, însă preferi să fi liber/ă.
C.8: Iubeşti şi eşti iubit/ă, îţi place, însă de multe ori simţi nevoia să fi liber/ă, să poţi face ce vrei, fără prejudecăţi, să nu depinzi de nimeni, să nu fi ca la un interogatoriu cu multe întrebări întrebătoare după săvârşirea fiecărei acţiuni. În mare vrei “să faci şi să ai tot ce îţi doreşti fără să plăteşti”.
În întreaga viaţă trebuie să fim atenţi la mişcările ce se practică în jurul nostru,să fim buni doar cu cei ce merită, cu restul trebuie să fim duri, căci altfel eşti călcat în picioare, să ne cântărim sentimentele şi să ne căutăm cu răbdare perechea, să ne judecăm de mai multe ori gândurile înainte de a le expune, să încercăm să ne raportăm la ceea ce ştim sincer că ni se potriveşte, să nu ţintim prea sus, e de ajuns dacă ţintim la nivelul mijlociu, nu vom fi situati mai jos decât grandomanii, ei sunt criticaţi, pe când noi,nu.Întotdeauna trebuie să fim noi înşine, să arătăm prietenilor întreaga colecţie de feţe pe care o avem, pentru a şti cu cine îşi împart sentimentele şi ideile, astfel ei vor constata dacă merităm să facem parte din viaţa lor.Trebuie să ştim să păşim pe un drum cu mlaştini, să nu ne scufundăm, pe o cale plină cu spini, să nu ne înţepăm, pe o cărare cu vişini, să nu ne pătăm şi pe marginea prăpastiei, să nu ne surpăm.De fiecare dată când iubim avem impresia că totul în jurul nostru e atât de minunat, totul prinde culoare şi gust plăcut, e ca într-un basm din trecut, chiar dacă în realitate viaţa de fapt e întunecată cu puţine raze de soare, fără miros de vară şi se aseamănă cu o cireaşă amară.Când eşti tânăr, dulce şi frumos, eşti comparat cu o maşină străină, după care toţi fluieră şi o admiră, dar când deja ai îmbătrânit eşti demodat şi ruginit, eşti vândut şi înlocuit.În lume există mulţi oameni ce sunt consideraţi bogaţi, pentru că au diferite bunuri materiale, obiecte de valoare, lucruri scumpe şi rare, dar de fapt ei sunt oamenii săraci. Cei ce sunt cu adevărat bogaţi sunt cei înzestraţi cu bunuri spirituale de cea mai mare valoare, ce în viaţă se pot mândri cu minunata bogăţie de suflet, iubirea.
Oricâte greutăţi întâmpinăm în drumul anevoios al vieţii, să le rezolvăm pe cele urgente, pe unele să le evităm şi tot timpul să fim mândri de noi dacă nu am făcut un lucru, poate că e mai bună “ceaţa”, dacă am acţionat rapid, poate că am “liniştit apele” şi să nu cădem în abis când suntem “ofiliţi”, ci să urcăm spre univers când suntem “renăscuţi”.
Iti mai aduci aminte?
