Chiar daca sunt cu capu-n nori, tu imi zaresti privirea,
Stiu, vorbesc cam mult, si nu-mi gasesc menirea,
Dar a cazut cerul pe mine si apoi mi s-a stins lumina.
Cand ma inchid in mine, tu ma conduci spre viata,
Vreau sa ma culeg ca m-am topit ca un iceberg de gheata ,
Dar e intuneric tare si parca sunt pierduta-n ceata.
Daca raman fara grai, tu-mi scri sufletul pe o coala,
Imi caut inima ce de mult timp sta ascunsa intr-o cala,
Dar ma simt abandonata si inchisa intr-o camera goala.
Chiar daca nu pot raspunde, tu continui sa ma suni,
Visez ca zbor spre ceruri sa vorbesc cu ingerii buni,
Dar nu-i mai pot gasi acasa, au plecat spre alte lumi.
Cand multi au uitat de mine, tu ma cauti si la greu,
Respir un aer rece pe care-l incalzesc in pieptul meu,
Dar nu-i cine sa ma ajute sa rezolv probleme, mereu.
Cand sunt trista, tu imi readuci zambetul pe buze,
De multe ori nu tu gresesti si totusi iti cauti scuze,
Dar suntem asemeni copacilor carora le cad din frunze.
Cand noaptea nu pot s-adorm, tu stai treaz cu mine,
Lacrimile mari imi umezesc ochii si sa plang imi vine,
Dar traiesc in fiecare zi cu gandul ca maine va fi mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu