Introducere...


"Totul e o artă în viața asta, orice mânuiești iese mai bine dacă ai idei, ești creativ și îți păstrezi sufletul mereu tânăr.
Întotdeauna necunoscutul va atrage curioși dar ca să fii un om frumos și apreciat nu trebuie să te dezbraci!"

marți, 5 mai 2009

Despre parinti... o binecuvantare



Cand ma gandesc la parintii mei,
Nu pot sa ma abtin sa nu plang siroaie,
Acuma tocmai m-am gandit
Si ma sterg de lacrimi de ploaie...
Ei sunt fiintele ce mi-au dat viata,
M-au ajutat la primii pasi de bebelus,
M-au ghidat cand inca vedeam in ceata
Si m-au ajutat sa ma dau pe derdelus.
Tot ei sunt cei ce imi dadeau mancare,
Si m-au trimis sa fac o scoala…
Daca vreodata v-am gresit, imi cer iertare,
Caci nu sunt un strain cu inima goala.
Ei zilnic merg la lucru sa castige bani,
Isi distrug sanatatea si-si consuma niste ani
Intr-un mediu toxic si tare obositor,
Vor doar sa ne faca o viata si-apoi mor.

Ce faceti parinti? Nu plangeti!
Aripile mele albe mi le frangeti,
Sufletul meu se rupe-n doua
Si in inima imi ploua...
De ce nu puteti fi si voi mai fericiti?
De aceasta parte din viata sunteti saraciti?
De-as putea v-as da o parte din copilaria mea
Sa uitati pentru o clipa de o viata grea...
Ce bine ar fi sa fim cu totii nemuritori,
Sa fim ocrotiti mereu de ai nostri parinti,
Sa ne leganam usor in vant ca niste flori
Si sa traim intr-o lume linistita de sfinti.

Dar parinti, voi de ce trebuie sa va stingeti?
Inimile noastre sa le frangeti...
De ce trebuie sa va mutati in locuintele de veci?
Unde peretii si acoperisul sunt atat de reci...
Avem atata nevoie de mangaierea voastra,
De sfaturile bune si imbratisarea duioasa
Si vrem sa stam toti la masa din camera albastra,
Sa impodobim impreuna iarna bradul cu de toate,
Sa privim cum cad fulgii albi de nea din ceruri...
Oare sa fiti mereu parintii nostri si noi copiii vostri nu se poate?

De ce iubirea noastra nu-i de-ajuns sa va faca sa traiti mereu?
Plangem si fara voi ne este greu...
Sunt copii ce au parinti minunati si nu stiu cum sa-i pretuiasca,
Se comporta urat, ii lovesc, batjocoresc si vor sa-i injoseasca
Dar rusine sa le fie tuturor celor care procedeaza asa,
Nu va este mila? ... sunt totusi Tatal si Mama ta!
Va va parea rau cand ei n-or sa mai fie si o sa-i vreti aproape,
Sa le cereti scuze, sa va ajute dar va fi tarziu pentru astea toate...
Eu am sa pretuiesc fiecare secunda alaturi de parintii mei
Caci timpul se scurge prea rapid si azi ma culc odata cu dansii
Si maine ma pot trezi plina de lacrimi fara ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu