Introducere...


"Totul e o artă în viața asta, orice mânuiești iese mai bine dacă ai idei, ești creativ și îți păstrezi sufletul mereu tânăr.
Întotdeauna necunoscutul va atrage curioși dar ca să fii un om frumos și apreciat nu trebuie să te dezbraci!"

duminică, 22 noiembrie 2015

Plecat după fluturi și vată pe băț

   
     Niciodată nu te răzbuna pe un om bun pentru faptul că ai trăit într-un mod greșit cu altcineva și nu-l privi cu aceeași ochi acuzatori doar pentru că te-ai păcălit data trecută. Încearcă să mai acorzi o șansă vieții încercând să avansezi lângă altcineva, nu are rost să bați pasul pe loc așteptând o minune de la cineva care nu te va mai aprecia și iubi niciodată cum o făcea cândva, îți cunoaște punctul slab și știe că în urma acțiunilor sale tu suferi dar ierți și atunci va ajunge să te rănească direct sau indirect prin prieteni, rude, frați, dușmani, de fiecare dată, fără să-i pese de nimic.
     Nu te pedepsi de bună voie, nu deveni sclavul nimănui sau acel câine fraier, loial și iubăreț, dătător din coadă pentru o bucată de carne linsă de toți, mai există viață după despărțiri, eșecuri sau erori, nu te încrede în promisiunile și lacrimile alea ucigătoare de fiecare dată. Știi bine că după ce ierți, aparent te va trata un timp frumos după care va proceda iarăși greșit, va reveni la vechile obiceiuri, are asta în sânge precum un vampir, va căuta mereu și alte victime din care să se înfrupte, să le sugă toată vlaga... de mână cu tine, pe ascuns, la servici, la evenimente sau chiar acasă cu tot cu copil, animale de companie și câteva plante din vecini.
     Dacă întâlnești în drumul tău persoana care îți e alături atunci când ai nevoie, care îți vorbește cu mult calm atunci când acțiunile tale dau pentru alții motiv de ceartă, care te așteaptă întotdeauna acasă, în ordine și disciplină și nu te ține cu stomacul gol, care nu te lasă să te distrugi singur dintr-o prostie înecându-ți off-ul și pe tine într-o sticlă cu alcool cu tot cu barca ornament din ea sau ajungând cu mașina în stâlpii de pe stradă și peste pantofii lustruiți ai unui polițist cu agenda-n mână gata să te salte... atunci ești un om norocos. Dacă e și genul de persoană pentru care nu trebuie să îți faci griji că pleacă și uită să mai vină sau că merge peste tot fără tine susținând că are treburi de rezolvat ori party în grup restrâns, după care vine acasă beată sau mai rău, gravidă din senin, care-ți îmbunează ziua cu starea ei de bine, te învelește noaptea și te ține-n brațe mângâindu-ți părul până adormi chiar dacă tu îi întorci spatele, care îți zâmbește de fiecare dată când te trezești, care ține la tine ca la propria-i persoană și nu cere nimic... atunci ține de ea, s-ar putea să fie ultima la care să-i mai pese de viața ta și de ce se va întâmpla cu tine.
     Nu repeta aceeași greșeală ca și în trecut, nu proceda la fel doar pentru că nu te ține cureaua de la pantaloni în fața ispitelor sau îți e brusc mic sutienul de-ți dau sânii pe-afară, ar trebui să te maturizezi, e cazul deja și să lași păcatele deoparte, fă de data asta tot ce ține de tine ca să vă fie bine, mai sunt oameni care merită ceea ce alții nu au știut aprecia și nu e corect să sufere lângă tine pentru că ție îți este greu să renunți la ce îți face atât de mult rău și ești prea orbit de gânduri ca să observi ce contează cu adevărat și cam unde îți e locul și lângă cine.
     Ți se oferă ocazii să hotărăști corect ce e bine pentru tine, nu le refuza cu gândul la fluturi și nu le trata superficial până nu le analizezi, s-ar putea să fie ceea ce ai nevoie, nimeni nu e făcut să fie doar pansament pe rana ta până te vindeci, ca mai apoi să fie abandonat provocându-i acestuia suferințe usturătoare și nemeritate, dacă știi că ești porumbel voiajor atunci mai bine te tratezi singur, nu fă promisiuni de care nu te poți ține, nu distruge lucruri deja create în timp și nu ucide mișelește suflete nevinovate.
     Nimic nu te poate lega de un om în viața asta dacă ceva din start nu funcționează cum trebuie și nimeni nu te obligă să accepți rebuturi sociale, futabile din toate punctele de vedere, ce-s la îndemâna oricui, nici măcar oameni de o oarecare calitate, pentru imaginea în societate, de a fi în rând cu lumea sau de dragul de a forma o familie, când poți forma oricând o alta mai sinceră și unită sau o relație mai valoroasă, mai trainică, cu oricine altcineva. Nu te lua după gura lumii, după acuzații și falseturi ce sunt doar subiect de bârfă și nu cataloga persoana înainte să o cunoști, nu toată lumea se naște hoț/hoață, curvar/curvă, mincinos/mincinoasă, profitor/profitoare, alcoolic/alcoolică, bolnav/bolnavă etc. dar sincer, din păcate există posibilitatea să ajungă în starea în care poate nu s-au gândit că vor fi niciodată sau să recurgă la gesturi necugetate, determinați fiind de către alții și acțiunile lor eronate...
     Nici măcar meseria de părinți nu e pentru toți chiar dacă își doresc asta, nu e pentru amatoarele de știuleți populari, nu e pentru aviatorii în brazdă, nu e pentru școlărițe iubitoare de vată pe băț, nici pentru culegătorii de capete de sfeclă, săpătorii de puțuri mici și mari sau pentru minionii înfierbântați după ce au golit o sticlă de votcă... un copil nu e un accesoriu, gen poșeta pentru chiuaua sau brelocul de la chei, nu e nici plușul plin de praf de pe dulapul bunicii și nici pufoșenia care să facă numai -miau- atunci când nu i-ai schimbat nisipul... e o responsabilitate de durată și trebuie tratată ca atare.
     Mai sunt și oameni buni cu suflet mare pe lumea asta care merită tratați cu respect și îți dai seama de caracterul lor atunci când îi întâlnești și ai răbdare să-i cunoști mai bine. Fă totul la momentul potrivit, nu aștepta să se întâmple minuni sau ca alții să facă primul pas în rezolvarea problemelor existente, acționează tu în sensul care trebuie și s-ar putea să vezi schimbări în bine, cere și ți se va da, nu lăsa prea mult timp să treacă ca să-ți scape vreo ocazie utilă de a obține ceea ce-ți dorești, lasă trecutul ăla în urmă chiar dacă are vechime, amintiri, o anumită încărcătură sau chip frumos, e prea evident că nu e de tine dacă nu a funcționat de atâtea ori și te gândește bine la ceea ce faci de acum încolo ca să nu regreți mai târziu că ți-ai îndreptat toată atenția în cu totul altă direcție în loc să vezi ceea ce era chiar în fața ta... cu ochii mari, cu voce blândă, cu brațele deschise, cu inima plină de iubire și pasiune și... mereu acasă.

marți, 3 noiembrie 2015

În genunchi

Am căzut de atâtea ori cu sufletu-mi încărcat în palme încât mă mir că încă nu se văd rănile de la genunchi.
Am căzut de fiecare dată în fața tuturor, iubindu-i... iar singura care s-a oferit să mă ridice de jos am fost tot eu, ceilalți aveau ochi dar nu ca să mă vadă... și i-am iertat chiar dacă au ales să se răzbune pe mine pentru greșelile lor.
E un chin să îngenunchezi în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, așteptând cuminte, parcă să apară acel călău care-ți va tăia până la urmă capul...

luni, 2 noiembrie 2015

Promit c-am să mai clipesc o dată

Cât de dureroasă poate fi tristețea unui om care nu înțelege de ce e pedepsit pe nedrept?
Cât de grea poate fi suferința unui om bun când cei din jur nu-și dau seama de valoarea lui?
Cât de ascuns poate plânge un om acolo unde nu îl vede nimeni?
Cât de adevărat poate zâmbi un om ca să mascheze tot ce îl chinuie?
Cât de recunoscător ar trebui să-ți fie un om când viața sa devine o poveste jalnică și e judecat de ceilalți după cum e descris de tine?
Cât tupeu poate avea un om să mintă în continuare când ceilalți știu deja adevărul?
Cât de multe poate îndura un om doar pentru puțină atenție și o mângâiere?
Câtă înjosire poate suporta un om care te așteaptă mereu cu drag acasă și e acolo pentru tine?
Cât de intens poate iubi un om pe un altul încât să fie capabil să facă orice chiar dacă știe că pentru acela el nu contează?
Cât de orb poate fi un om încât să alerge numai după oameni care nu îl vor sau care știu doar să rănească și să profite?

Câte îi poți tu oferi unui om care nu cere nimic, oferă tot ce are și ar merita totul?
Cât cântărești tandrețea până să o lași de la tine dacă știi că poți face un om fericit?
Cât de mult îi va fi simțită lipsa omului ăstuia când va înceta să mai fie?

Suflet, nu muri! iar tu inimă, mai bate o dată când ceasul tău va ticăi!
Promit că atunci, pentru tine cu drag am să mai clipesc și eu o dată...

duminică, 24 mai 2015

Oameni de valoarea unui borcan cu dulceață

     Mulțumim că ești o persoană drăguță în general când ai nevoie de ceva ce numai noi putem să-ți oferim, însă nu răspunzi nici măcar cu un cuvânt niciodată, nu schițezi nici o reacție, indiferent despre ce ți-am scrie, ce ți-am spune, ce ți-am face, indiferent cât încercăm să evidențiem că ne pasă de starea sau existența ta cum facem cu majoritatea celor ce contează, cât ne bucurăm, iubim, râdem sau plângem în rând cu lumea, la modul amical bineînțeles, categoric nu vorbim aici de iubiri nelămurite între sexe care au speriat vestul... Nu, nimic nu contează, ești tu și restul lumii de la care ciugulești ce ai nevoie și apoi suntem noi care suntem conștienți de ceea ce faci dar te iertăm de fiecare dată, ne este milă de sufletul tău subțire, casant ca aripa fluturilor, puțin colorat dar într-un mod transparent, ne este milă de tine cum încerci să te îngrași de pe urma tuturor și atunci când te urci pe cântar nu pare că te-ai îngrășat deloc, poate doar în ochii lumii ești o oaie grăsună, în esență rămâi un om slab, slab de îngeri.
     Eu una nu sunt bogată deci nu pot face cadouri scumpe nimănui poate doar mici atenții dar nu oricui și nici nu mă pot duce în voie prin străinătate că nu dispun de mari fonduri financiare, nu plimb pe nimeni cu mașina pentru că nu am una personală și nici carnet de șofer, îmi iau lumea la pas, nu sunt un om prea fericit dar zâmbesc și încerc să-i înveselesc întotdeauna pe alții, nu sunt o ușuratică care să-i sature pe toți doar ca să capete importanță și un gram de atenție, mai bine rămân în lumea mea, nu-mi place să fiu în centrul atenției, sunt glumeață dar nu populară, sunt de fapt o simplă fată de casă, care preferă să facă ordine-n ”colibă” sau să învețe o rețetă nouă și să se piardă prin bucătărie, nu să meargă la cules de ”sfeclă”… iar să mă apuc să cumpăr oameni prin diferite moduri ca pe obiecte la obor doar ca să mă laud că am strâns în viață mulți prieteni, pe asta niciodată nu am să o fac pentru că văd lumea cu alți ochi față de alții...  E drept, multora le place să profite, culeg tot ce pică de bună voie sau silit de la taraba bogaților dar și mai drept e că, mulți ca mine nu-s dar nici eu ca ei prea mulți nu caut.
     Dacă am fi întrebați de sănătate, ni s-ar da câteva sfaturi, ni s-ar cere păreri, idei sau  doar  ni s-ar zâmbi sincer la un salut, noi ne-am bucura, nu am fi irascibili ca tine, am considera că se știe că existăm și se dă doi bani pe noi, am considera că avem o anumită valoare chiar și atunci când nu avem nimic de oferit, când nu trebuie să hrănim pe nimeni ca să aibă ochi să ne vadă și gură să ne rostească gratis un cuvânt, când nu trebuie să ne lipim ca un scai de fiecare în parte ca să nu ne pierdem și noi în mulțimea de ovine blonde, brune,  roșcovane, cu ochelari de cal și căpăstru din lumea celorlalți , când putem să ne purtăm liber și ne întâlnim cu oameni dragi fără să ne cuprindă spaima ca de un necunoscut întunecat, de o indiferență amară sau o tăcere de mormânt...
     Nu e tocmai plăcut să întâlnești oameni aparent prietenoși cu toată lumea, confuzi de personalitate și instabili de caracter, care ți se confesează, ți se spovedesc ca la preot sau se simt mândri să o vorbească de rău pe doamna cu pată-n frunte și ruj,  iar apoi să schimbe direcția brusc și să se lase cumpărați  negândit de acea doamnă cu un borcan de dulceață oferit cu scopul de a se îmbarca la bordul bârfei, mai apoi să se sudeze tocmeala i se pune sub bot și-un borcan cu zacuscă pentru ca nu cumva să-i fi pierit interesul de complot împotriva altora… tu nu ești întrebat mai nimic fără scop și nici nu ești lăsat să zici prea multe dar știi deja ce urmează, știi că amețita asta de oaie neagră nu îi e de folos nimănui prea mult, așa că asculți tăcut și-ți plimbi ochii peste stână după un eventual domn lup… în timp scurt așa cum era de înțeles, oaia neagră este înlocuită și cum doamna o evită subtil, vine iar la tine să se spovedească dar tu ești din nou tăcut, pentru că e evident că omul care-i prietenul tuturor de fapt nu e prietenul nimănui și mai bine te ferești de el decât să-l bagi în casă să te fure din cuvinte și murdar la gură de rozetă să te lingă pe-ncălțări.
     Drept e că ne întrebăm uneori ce au alții atât de special și nu avem noi sau ce e în neregulă cu noi ăștia din altă categorie de oameni dar probabil că e doar acel gând tatuat în creier, de disconfort al Eu-lui, ne încăpățânăm să acceptăm și să ne acomodăm cu faptul că s-ar putea să nu valorăm nici cât un bob de mac sub unghie pentru majoritatea din jur, că nu suntem destul de buni pentru a fi observați, nu suntem destul de deștepți dacă nu ajungem la aceeași concluzie într-o situație, că nu existăm dacă nu facem lucruri excentrice și nu încălcăm regulile naturii…  nu ne-am născut să fim perfecți ci speciali, de aceea nu putem fi toți la fel, ar fi un haos să rămânem toată viața la stadiul de ”salată de icre” fără să ne emancipăm... mie nu-mi plac icrele, nu-mi place să copiez stilul de viață al nimănui, nu am nevoie să împrumut și să mă exprim cu vorbele altora ca un dictator afon, nu lupt să depășesc standarde impuse și nu sunt nici de modă veche, reprezint mai exact cea mai bună variantă a mea, cea originală. 

vineri, 2 ianuarie 2015

În loc de urarea de an nou

Ok, până aici, mie deja mi-a ajuns să tolerez toate căcaturile altora, din momentul acesta îi cam dau dracului pe majoritatea și nu mai deranjez pe nimeni. 
Nu merită efortul de a compătimi și de a încuraja pe niciunul degeaba, nu merită să pierd timpul cu oameni la care tot al doilea cuvânt e o minciună, nu merită să implic sentimente de nici un fel sau să pun suflet atâta timp cât nu există nici o apreciere pentru acea stare de bine creată de mine, nu merită să scriu sau să vorbesc mult ca să îmbunez viața unui om și să primesc ca și răspuns doar două cuvinte seci sau mai rău, să nu mi se răspundă deloc, nu pot investi în ceva ce nu este al meu și nici nu a vrut să fie, nu pot să-i mai consider prieteni pe cei care nu știu cum să se comporte cu oamenii care țin la ei, nu e cazul să fiu încă un om de pe urma bunătății căruia se poate profita, sunt deja destui de genul acesta...
Eu una mi-am făcut datoria de om, de prieten, altul nu știe să și-o facă, am acordat șanse, am încercat să deschid noi orizonturi dar decât să exist numai ca să ofer altora tot ce am mai bun fără să primesc absolut nimic în schimb atunci mai bine mă lipsesc de câțiva oameni... De acum chiar dacă sună foarte egoist, eu contez, eu sunt pe primul loc iar apoi am să-i pun pe listă doar pe cei dragi, pe cei care merită și știu să-mi aprecieze existența, pentru restul să fie doar întuneric.

Și totuși sper ca într-un final să primiți un an bun, un suflet cu instrucțiuni de utilizare și multe acadele să vă mai îndulciți acreala cu ele...