Introducere...


"Totul e o artă în viața asta, orice mânuiești iese mai bine dacă ai idei, ești creativ și îți păstrezi sufletul mereu tânăr.
Întotdeauna necunoscutul va atrage curioși dar ca să fii un om frumos și apreciat nu trebuie să te dezbraci!"

vineri, 19 noiembrie 2010

Despre femei...

Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi...
îndură greutăţi şi cară poveri,
dar îşi păstrează fericirea, dragostea şi bucuria.
Zâmbesc atunci când ar vrea să ţipe
cântă atunci când ar vrea să plângă
plâng atunci când sunt fericite
şi râd când sunt nervoase.
Se luptă pentru lucrurile în care cred
se ridică împotriva nedreptăţii
nu acceptă "nu" drept răspuns
atunci când cred că există o soluţie mai bună.
Suportă lipsuri pentru ca familia lor să aibă de toate
merg la doctor cu un prieten speriat.
şi iubesc necondiţionat.
Plâng atunci când copiii lor au succes
şi se bucură atunci când prietenii primesc premii
sunt fericite când aud despre o naştere sau o nuntă
şi li se frânge inima când le moare un prieten.
Jelesc la pierderea unui membru al familiei,
totuşi sunt puternice atunci când cred că nu le-a mai rămas deloc putere.
Ele ştiu că o îmbrăţişare şi un sărut
pot vindeca o inimă rănită.
Inima unei femei este ceea ce ţine lumea în mişcare
ele aduc bucurie, speranţă şi dragoste,
ele au milă şi idei,
ele oferă sprijin moral familiei şi prietenilor.
Femeile au lucruri vitale de spus
şi totul de oferit.
Totuşi, dacă există un defect al femeilor,
acesta este că, ele îşi uită valoarea!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Călătorind…


M-am plimbat prin lume, ca vântul printre foi
am vizitat locuri şi am întâlnit persoane noi,
unele din toate m-au lăsat profund impresionată
altele m-au dezamăgit dar am să le iert odată.
Suntem doar spectatori la viaţa altor oameni
dar în viaţa personală avem rolul principal,
nu putem să privim decât de-afară
la ce se află în interiorul cuştii
şi-n ochii unor frumoşi şi bieţi şacali.



Mă plimb mereu cu vaporul vieţii
acum spre portul viitor mă-ndrept,
călătoresc şi oglinzile ce-mi încărcau pereţii
necunoscând refuzul, am spus că le accept.
Lăsând în urmă cu greu şi nu de tot trecutul
muşc puţin câte puţin acum şi din prezent,
mă topesc la temperatură mare ca şi untul
şi decât să mă răsuflu, prefer să fiu trecut absent.




Ca de obicei viaţa merge mai departe
iar timpul nu poate sta nici el pe loc,
continui să alergi cu sabia înfiptă-n spate
sângerându-ţi şi armura cu inimă cu tot.
Te chinui să-mblânzeşti nişte lighioane
să le oferi duşmanilor sirop,
e plină lumea asta de ghinioane
şi greu mai dai şi de noroc.

marți, 9 noiembrie 2010

N-a fost să fie…

Îmi plăcea mirosul tău de bere,
Când dormeam şi tu veneai să mă priveşti
Şi am făcut noi multe şi mai câte
Dar din toate acum nimic nu mai găseşti.
Printre lacrimile mari de ploaie
Doar un zâmbet şters de soare mai zăreşti,
Am strâns amintiri şi plăcute şi amare
Dar un suflet bun degeaba mai cerşeşti.
Au fost promisiuni şi lucruri bune spuse cu duiumul
Dar din toate astea n-am crezut nici unul.
Mă uitam cu admiraţie la chipul tău drăguţ
Ştiam că eşti un laş că nu te-ai pregătit să lupţi,
Dar am avut încredere în tine că eşti un om cu cap
Capul îţi e încă la plimbare şi cazi prea des la pat.
Eşti încă tânăr şi nu ştii ce vrei de la viaţă
Dar să fii atent copile că eşti deja la capătul de aţă.
Când toţi te priveau altfel şi te făceau un mincinos
Eu ţi-am fost alături şi ţi i-am întors pe dos,
Te încurajam şi eram mândră de realizarea ta
Tu m-ai alungat departe fiindcă nu-ţi păsa.
Dacă negativismele si reproşurile eu le-aş fi ştiut
Nu mă amăgeam cu tine omule de la-nceput,
N-aş fi renunţat la toţi şi toate ca să-ţi fie bine
Dar am să-nvăţ să mă gândesc de-acum mai întâi la mine.

luni, 8 noiembrie 2010

Om fals...


Esti inca un copil mare,
un copil incapatanat in corp de-adult,
nu recunosti cand ti se spune asta
si te enervezi prea repede si mult.
minti pe toata lumea si esti un prefacut
iti plangi mult de mila si esti absurd,
pacat de sufletul bun ce locuieste in tine
cand esti atat de rau si nu faci deloc bine.

Sustii ca esti as si le faci pe toate
dar facandu-ti-le altul nu se poate!
si zici ca esti un om perfect
cu totii mai gresim si tu nu esti corect!
mai ai de invatat sa te intreti si singur
sa nu ai doar pretentii si nemultumiri,
sa pleci capul, sa stii ce e respectul
ca nu faci lumea din priviri!

Te tii strans de frumusetea ta,
ai grija, frumusetea-i trecatoare!
pana acum nu ti-a adus ceva mai bun,
doar imagini personale inselatoare.
iti bati joc de toti, fugi, te-ascunzi
inseli si crezi ca doar tu ai dreptate
nu asculti de nimeni... unde speri s-ajungi?

Esti cam singur, ai doar prieteni falsi ca tine,
cei dragi te-au parasit de mult si nu iti este bine
nu lupti, cauti fraieri si vinovati in loc sa taci,
dar exact aia ai sa primesti dupa cum faci!
n-o sa ai parte de iubirea pe care o astepti,
asta pentru ca esti orb s-o vezi si s-o accepti,
cand o ai langa tine te indepartezi de ea voit
frangi niste suflete ce nu ti-au gresit cu nimic.

Te crezi nedreptatit de viata
si ai impresia ca doar tu ai dat de greu
cand toti incearca sa te ajute, tu de ce esti derbedeu?
stii sa joci teatru, sa strici totul si sa “furi”
te razbuni pe altii, zbieri, lovesti si injuri,
ai fi putut sa faci ceva mai bun
nu sa te comporti aiurea… zici ca tu nu esti nebun?
pierderi, neintelegeri, dureri, misto-uri
si astea nu sunt tot
viata e lunga si alte suferinte se prevad,
le porti cu tine si te plangi,
vrei mila, nu lupti, nimic n-ajungi...
nu meriti, iti bati joc, te lauzi si apoi iti “dai foc”…
cine a spus ca viata e frumoasa, nu a spus chiar tot!

miercuri, 3 noiembrie 2010

Slabiciuni...

Sa traiesti cu gandul la acel ceva ce stii ca a fost si ar trebui sa fie tot al tau,
te macina, te apasa, te doare si suferi!
dar tu preferi sa il lasi si sa il vezi la altul,
doar pentru ca nu esti capabil sa pastrezi acel ceva,
lipsindu-ti curajul, vointa, rabdarea si dorinta de a merge mai departe
judecandu-i gresit pe toti si aruncand vina pe altii...
ascunzandu-te pe tine!
mai tarziu sa afli ca acel ceva ce a fost al tau a devenit mai bun,
poate exact ce ti-ai fi dorit tu sa fie de la inceput...
vei regreta ca te-ai retras devreme si te-ai intitulat singur erou
intr-o lupta in care au luptat altii si pentru tine iar tu n-ai luptat destul...
crezi ca poate asa iti va fi mai bine, pe de-o parte poate da
dar in rest te vei simti tot singur, nemultumit, neinteles
gandindu-te degeaba la stii tu cine!
ai avut ce ti s-a dat si ce ai ales,
dar o sa ramai mult si bine mai departe la cules…
fericirea deplina si implinirea tuturor dorintelor tale
oricat le-ai cauta sa fie perfecte nu le vei gasi niciodata,
iar ceea ce s-ar fi putut numi mai mult decat suficient
si din multe puncte de vedere potrivit pentru tine…
este si sta in picioare in fata ta dar nimic nu poate sa astepte!
in viata nu primim oamenii pe care ii vrem noi alaturi,
ci pe aceia de care avem nevoie!
sa ne ajute sa ajungem ceea ce trebuie sa fim...

miercuri, 6 octombrie 2010

Sa nu judecam intotdeauna copiii dupa parinti si nici parintii dupa copii

Se spune ca asa cum sunt parintii asa sunt si copiii, ca au pe cine semana, ca tatal se intelege bine cu fiica iar fiul cu mamica si ca sangele apa nu se face. Intr-adevar exista undeva o samanta in vorbele acestea dar asta nu inseamna ca esti copie dupa parintii tai, fiecare om e diferit in felul sau si din toate tu mostenesti doar o mica parte. Parintii iti transmit cate ceva genetic, tu esti pe undeva “produsul finit” din amestecarea “ingredientelor” lor, in unele cazuri se poate observa cine-ti sunt parintii dar sunt si cazuri in care nici macar nu le semeni. Oricum in general parintii ar trebui sa iti ofere o buna crestere, sa-ti dea o educatie, sa te sustina si sa te puna pe picioare pentru a-ti gasi un rol in viata, dar stim bine ca sunt si familii nu tocmai perfecte…

Sunt cazuri in care se spune ca un copil ce vede acasa aia va face si el, ca daca tatal se imbata copilul invata acest obicei si cand mai creste il va pune in practica, acest lucru e pe jumatate real pentru ca depinde si de personalitatea sau caracteru fiecarui om. Daca nu exista nici o cale ca sa poti lumina mintea unui copil in sensul de ai deschide ochii si a-i arata ce e bine si ce e rau atunci exista posibilitatea ca acesta sa copieze traditia familiei dar daca intalneste anturajul care sa-l intareasca nu sa-l traga in jos isi va da seama si va ocoli acele situatii penibile pe care le vede la altii. Pe langa asta, omul in general face ceea ce doreste si ce ii place, daca vrea sa savarseasca o anumita actiune, o va face iar daca va dori sa o ocoleasca o va lua pe alta cale, dar nu poti considera ca toate actiunile unui copil sunt pentru ca asa vede acasa…poate vedea si in alta parte, depinde de mediul in care creste si cine se ocupa de el.

Intr-adevar sunt acele cazuri in care copilul face unele lucruri pentru a se razbuna, pentru ca nu este inteles, nu se simte protejat sau nu i se acorda atentie, depinde de familia din care face parte si cum decurg lucrurile intre membrii acesteia.

In alte situatii intalnesti o familie bogata unde parintii pot fi bogati si respectati, oameni cu carte, la locul lor si se asteapta ca si copiii sa calce pe urmele lor dar acestia de la prea mult bine si din comoditate, ajung sa nu mai termine o scoala, sa nu aiba un servici si implicati intr-un anturaj nefavorabil, invata sa se si drogheze, pe langa sa bea si sa fumeze.

Am intalnit de multe ori certuri intre parinti si copii, unde copiii reprosau neajunsurile si nemultumirile lor, diferenta ce se face intre unul si altul, rasfatul numai a unuia dintre ei si alte probleme, pe cand parintii aruncau vina unul pe celalalt si pe munca in strainatate, pe rudele celuilalt parinte si ii subliniaza ca e mai mult din partea lor si ca acolo ar trebui sa se duca si sa ramana, ca nu face ce spun ei ci doar ceea ce vrea si alte chestii.

In viata trebuie sa faci ce ai de facut calculand si responsabilitati si consecinte, nu poti da vina pe copil ca te trage in jos sau ca te opreste din ce ai de realizat, ca te incurca, ca n-ai loc de el… atunci de ce l-ai mai facut daca ii spargi capul cu atatea reprosuri, cu ce e el vinovat ca s-a nascut? A fost procreat, nu a venit pe lume singur ca asa ii venise lui! Mai grav e atunci cand in unele cazuri, cum e situatia pe care am avut ocazia sa o aflu de la altii, cum ca intr-o familie unul dintre parinti decedeaza iar celalalt mai tarziu se recasatoreste, mai apare un fratior sau o surioara si bineinteles parintele vitreg in casa si din una alta esti lasat dintr-o data singur sa cresti tu mezinul familiei, sa intretii si casa si sa te si descurci la scoala… trec anii si vine “lumea” inapoi si pe tine vor sa te dea afara, dupa ce ai fost bun sa-ti consumi viata facand totul si in locul altora uitand de tine, vor sa te abandoneze, doar pentru ca tu esti ceea ce a ramas din familia veche iar asta noua vrea sa fie perfecta, tu fiind un impediment in calea fericirii lor. Dupa mine asa ceva nu se face, unde e inima acelui parinte sa procedeze asa cu propriul copil? Daca e o familie noua asta nu inseamna ca e o viata noua luata de la inceput, in care uiti de unde ai plecat!

Viata o are fiecare si cum si-o face nu numai cum i-a scris-o Dumnezeu, asa ca noi ca si copii nu putem da vina de fiecare data pe parinti cand nu ne-a iesit ceva cum vrem noi, ei fac cat le e in putinta sa iti dea un avant dar de restul echilibrului te ocupi tu. Oricum de-a lungul timpului intalnesti si tu fel si fel de oameni mai noi, mai vechi, oameni care te cunosc deja sau oameni ce vor sa te cunoasca si te trezesti ca la un moment dat auzi ca ti se spune “ ca ai asta in sange de la parintii tai “ si ca “daca ei sunt asa si se comporta asa inseamna ca si tu vei face la fel”… de unde pana unde acest lucru? Ai si tu o samanta din ce au ei, dar nu te poti compara cu acestia, tu traiesti in alte vremuri, ei au trait in vremea lor, ei au gandirea lor invechita, cu cat sunt mai batrani cu atata sunt mai demodati, tu ai alte gusturi, alte orientari, alt comportament, alte raspunsuri la intrebari, alte rezolvari la probleme, nu poti sa fi ca si ei in tot, doar cate o faramitura pe ici colo.

Cel mai bine e sa nu judecam copiii dupa parinti si nici parintii dupa copii, exista diferente in tot, fiecare are viata lui si gandeste singur cum sa si-o traiasca si nu e corect ca un copil sa plateasca pentru obiceiul sau comportamentul parintilor cum nici parintii nu trebuie sa inghita rusinea pricinuita de faptele copiilor.

Cum se zice in ziua de azi in general referitor la copii “fiecare cum si-l creste asa-l are!” … daca ar fi sa gandim la rece de cele mai multe ori, oricat de mult s-ar chinui un parinte sa isi creasca copilu dupa gusturile si ideile sale, intotdeauna copilul va arata si va face cum vrea el, asa ca e mai bine sa il indrumi si sa-i dai sfaturi decat sa il obligi… stim care e rezultatul.

luni, 4 octombrie 2010

El este in umbra pasilor tai…




Ø Dumnezeu te cunoaste si te citeste ca pe oricare fiinta, stie cand esti fericit si chipul tau zambeste si stie cand esti trist si ochii tai plang. El nu poate decat sa trimita sau sa puna in calea ta ce are in gradina Sa potrivit pentru tine, iar tu ca om esti liber sa alegi, El nu poate si nu are voie sa-ti sopteasca la ureche la cine, la ce si cand sa te opresti!

Ø Dumnezeu ti-a pregatit de-a lungul vietii o serie de teste si de incercari, pentru a primi ceea ce meriti, tu doar trebuie sa-ti dai seama singur cand te afli in punctul culminant al vietii tale si cand trebuie sa faci alegerea corecta. Vei primi doar semne, iar tu va trebui sa sti cum sa le interpretezi si sa vrei sa lupti pana la capat cu toti si sa castigi lupta cea mai grea cu tine. El iti ofera, iti face, iti pregateste, dar niciodata nu-ti va bate la usa sa-ti dea personal ce e al tau!

Ø Dumnezeu nu te poate opri de la a face o greseala si nici nu te poate intoarce din drumul pe care ai pornit. El stie doar ca esti om si ca iti vei da singur seama de greselile tale, de aceea iti mai da o sansa sa ti le repari, dar niciodata nu-ti va arata si unde ai gresit!

Ø Dumnezeu te-a trimis in lume si chiar daca ai parinti, ei te ajuta sa mergi inainte dar de crescut cresti singur, alegand in ce parte s-o iei. El iti deschide orizonturi si iti arata viata din toate perspectivele pas cu pas, te lasa sa circuli cu trenul vietii si sa-ti alegi destinatii dar nu-ti va cumpara si bilet!

Ø Dumnezeu iti da un rol in viata, iti da bucurii si suferinte, iti deschide usi si iti inchide porti, te lasa sa-ti descoperi talente ca sa le practici si sa ai ocupatie in timp, te incurajeaza sa-ti faci relatii si sa te descoperi pe tine insuti. El stie cand ai ajuns la momentul de-a obtine ceva ce ti se potriveste dar vede ca tu nu esti hotarat de prima data si esti oarecum confuz. Ca sa iti poti da seama ca e ceea ce cauti ti-l mai scoate in cale de inca doua ori, dupa care daca nici atunci nu ai luat o decizie, te va lasa sa te descurci singur!

Ø Dumnezeu i-a dat minte si imaginatie omului ca sa dezvolte lumea, sa creeze, sa inventeze, sa transforme si sa modernizeze. Ca viata sa nu fie perfecta si primita de-a gata devenind astfel plictisitoare, i-a dat omului nevoi, ca in viata sa aibe actiune, sa se lupte pentru hrana, imbracaminte, locuinta, locuri de munca si persoane noi. Nu s-ar mai fi numit viata, daca omul ar fi trebuit doar sa vrea sa doarma, sa manance, sa se intretina, fara pic de osteneala, sa fi avut totul pe tava si doar sa se serveasca, ar fi fost mult mai monoton decat e acum si foarte sec. Lucrul la care Dumnezeu nu s-a asteptat, e ca oamenii sa o i-a razna sa strice tot ce a creat, sa devina atat de lacomi, pentru un prag mai inalt sa ajunga sa isi dea in cap, sa uite fiecare de unde au plecat, sa transforme o viata normala in ceva de neimaginat!

Ø Dumnezeu a creat viata, a inventat timpul si i-a pus fiecarei fiinte un “carnetel” si-un ceas. Fiecare isi stie calea si traieste cum vrea el, savarseste fapte brave si/sau demne de-un misel, are dreptul sa aleaga si sa aibe-un tel, dar orice miscare buna/rea e trecuta-n “carnetel”, astfel cand se termina “concursul” fiecare raspunde singur pentru el. Linia de pornire in “concurs” este momentul cand ne nastem, concurenta apare pe parcurs in timp ce crestem, insa linia de final nu si-o stie nimeni. Nu incerca sa fi viteaz, sa alergi fara oprire-n “statii”, sa crezi ca poti sa le-ocolesti si din toti sa ajungi primul, ca stii bine ca asta nu se poate, viata nu e-un joc, trebuie sa iti indeplinesti misiunea, sa-ti atingi fiecare scop si cand doar El stie ca ti s-a oprit ceasul iti va pune Stop!

Ø Dumnezeu e martorul tau si are dovada faptelor tale, el stie si vede tot ceea ce faci, indiferent unde te-ai ascunde. Nu trebuie sa-ti faci griji, nu uita niciodata de tine dar nu esti singurul om de care trebuie sa se ocupe si bineinteles trebuie sa ceri cand ai nevoie si atunci El te ajuta. Nu astepta laude si premii palpabile pentru o fapta buna, nici certuri si batai pentru o fapta rea, El nu trimite curierul cu cadouri si nici mascatii sa te dojeneasca, El lucreaza cu rasplata si pedeapsa si fi sigur ca vei sti cand le vei primi!








~ Dumnezeu are o biblioteca imensa aranjata pe categorii, fiecare carte e viata unui om, un roman cu mai multe sau mai putine pagini in functie de cate zile are de trait. Fiecare e asezat pe raft dupa nume si dupa rolul stabilit, poate fi romantic, dramatic, comic sau altfel definit. El are si o arhiva unde pastreaza cartile mai vechi, impartite dupa fapte, istorie, intamplari sau un alt tapet. Cele mai deosebite carti au un raft ales, puse in lumina si ferite de-un praf des, cele ce-s considerate cu prea multe greseli li se da o noua tema si un alt scop de trait toate scoase odata dintr-un simplu plic. ~

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Banii, fir-ar ei de bani!


Ce sunt banii? Pot sa nu fie nimic interesant sau de valoare daca te uiti si doar pui mana pe ei, fara sa te gandesti mai departe de atat. In fond sunt niste hartii colorate, pe care cineva s-a gandit sa le “aranjeze”, sa le puna un simbol, sa le dea un chip cunoscut in unele tari, asta in cazu daca nu ai invatat la scoala sau te-ai apucat de uitat oameni celebri sa zicem asa sau nu stii cum sta treaba-n tara, sa-ti aduca aminte de scriitori, poeti, compozitori, presedinti si alte cele. Daca ti-ai imagina ca esti “sef de galerie” si ca-i scoti la licitatie pe sarmanii, te-ai amuza sau nu te-ai simti bine daca te-ai vedea in locul lor, depinde de fiecare… da-l pe I.L. Caragiale si ia-l pe Aurel Vlaicu in doua exemplare, ultima strigare pentru Nicolae Grigorescu! cine da la schimb cativa George Enescu? cine-l are pe Nicolae Iorga sa-l scoata la interval!… noroc ca s-au inventat banii sa poata fi amintiti usor, ca de ar fi sa faci situatia comica, trebuie doar sa te imaginezi cum te plimbi cu sicriul unuia dintre ei in spate si sa-l pui la casa de marcat a unui magazin sa-l lasi acolo si sa iesi cu plasile umplute cu bunatati plus cu cateva sicrie de-ale altora dintre ei mai mici, ca maine sa il lasi pe altu la benzinarie pentru cativa litri de benzina…ha ha…Ei au avut viata lor si nu ai nimic cu ei si chiar daca ai avea, cu ce te-ar ajuta? oricum nu te pot face sa uiti de problemele tale ori sa te scape de ele!! Mda, cine e trecut pe bani nu e vinovat, nu e responsabil de nimic, nici nu a ales sa fie trecut sau amintit… lipsa banilor in general e o problema majora!…

Revenind la ce sunt banii, deci sunt niste hartii, acum plasticate sa para mai cool, la care li s-au pus valori si li s-a dat importanta din ce in ce mai mare, astfel ca dupa atata "circulatie si pipaiala" au ajuns sa creasca si iar sa creasca in valoare dar sa se obtina mai greu si in ziua de azi sa te chinui sa-i castigi si sa nu-ti ajunga sa poti fi om; nu in sensul de a nu putea fi fiinta ci de a nu putea trai linistit, de a nu avea o locuinta a ta, de a nu avea ce pune uneori pe masa… Daca pe timpuri se traia facand comert cu cereale, legume, fructe, facand schimburi si lumea s-a descurcat, acum totul e pe bani si toata munca taranului nu mai e ce a fost… nimic nu mai functioneaza totul se darama si am ajuns sa ne conduca niste straini pentru ca noi suntem prea comozi si pacat de tara asta frumoasa ca nimeni nu are grija de ea… Poti fi bogat si respectat si admirat de altii daca stii sa faci acest lucru, cate fabrici erau in tara si cum se stia gospodari candva, aveai granele si animalele “de-acasa” acum totul e inchis si e de preferat sa se aduca din import in loc sa facem tara sa mearga noi ii ajutam pe altii sa se dezvolte in timp ce pe noi acei altii ne ingroapa!

Banii sunt ca niste dusmani! Nu te lasa noaptea sa dormi linistit, din cauza lor ai grija zilelor ce urmeaza, ziua te gandesti tot la ei la cum sa-i mai imparti sa fie bine, banii iti taie pofta de mancare si te fac sa umbli mai slab imbracat, tot din cauza lor poti sa ajungi in strada sau sa ti se destrame familia, sa te desparti de o persoana draga, pentru ca stim cum se spune “dragostea trece prin stomac!”… Singura diferenta dintre bani si dusmani ar fi aceea ca, banii incerci din rasputeri sa-i aduni si cu greu ii faci, pe cand de dusmani incerci sa scapi dar nu-ti dau pace.

Daca ar fi sa asemanam banii cu niste plante, acestia ar creste in gradini de sefi si patroni, unde le merge bine, se inmultesc si se fac tot mai multi si sunt frumosi, timp in care tu esti doar gradinarul care te ocupi de ei ca superiorul tau sa fie mandru. Rasplata ta este salariul din plic, adica cativa bulbi intr-un singur ghiveci care au crescut greu si te-ai chinuit cu ei o luna intreaga si oricat te-ai stradui nu-i poti face sa se inmulteasca, poti doar sa te bucuri de ei in ziua in care i-ai primit si au crescut, ca doar sti ca se ofilesc repede si apoi dispar si ca asa e in fiecare luna, nu poti sa ti nimic de-oparte, toti se duc precum au venit… e grea viata asta, e monotona si totul devine rutina, e plictisitor si frustrant sa traiesti facand aceleasi lucruri mereu fara sa te poti bucura de ceva nou…

Revenind la bani, mai sunt si banii sub forma de monede, preturile nu se pot calcula rotund si mereu si des se maresc cu cate un banut si pe langa asta marilor comercianti le place sa se joace de-a preturile si sa faca concurenta, asa ca de ce sa nu fie marfa cu un 38, 69, 99 de banuti la final doar e mai ieftin decat la vecinu unde aceeasi marfa e cu 40, 70 sau 100 de banuti la capat… De parca nu e aceeasi treaba, nu e nici un castig la 1 sau 2 banuti diferenta, dar ce sa faci trebuie sa ai ceva marunt la tine ca stii cum e, esti intrebat daca nu ai sa dai niste banuti la casa ca sa-ti dea restul fix si daca nu ai esti spectator la mutrele caseritei imbufnate, dar cand ei nu au sa-ti dea rest tu trebuie sa lasi de la tine…

Maruntii cei mai marunti cred ca sunt facuti pentru a tine de urat buzunarelor goale, alaturi de-un bilet de tramvai sau autobuz, sunt buni de pus in pusculita si uitati acolo, de imprastiat prin diferite locuri de unde nu-i ia nimeni si de lasat pe tejgheaua unui magazin cand ti se da rest, ei vor sa ti dea tu nu vrei sa-i primesti, ei ii imping spre tine, tu ii impingi inapoi, nici la cersetori nu le plac, de le pui asa ceva in poala te injura…

Pe vremuri nu tare indepartate erai tanar intelept, pregatit de munca, aveai un servici, ti se oferea unul, dupa ce ai terminat o scoala, era mai usor, iti puteai castiga painea, iti puteai face planuri de viitor, pe cand acum nu mai e asa, e din ce in ce mai greu. Apoi tot in aceleasi vremuri, de te casatoreai, aveai o locuinta, primeai una de la stat, era mai convenabil, aveai curajul sa-ti intemeiezi o familie, sa-ti faci vise, sa speri. In ziua de azi ce ai? Nu ai un loc de munca, nu ai nimic! Degeaba ai o multime de scoli, nu-ti mai folosesc, cu toate ca tu vrei sa crezi si asa stiai ca te ajuta… Daca nu ai servici, nu reusesti sa ai o casa! Stai o vreme in locuinta parintilor, dar esti deja mare, ai avea atatea planuri de viitor, dar unde sa te duci? In tara nu castigi bani destui ca sa poti trai ce sa mai pui si de-oparte!?! Aici in tara ta esti muritor de foame! De mergi peste hotare, la straini castigi mai mult dar nici acolo nu mai e ce-a fost si unde iti este viata de familie cand unul e in departare, altii te asteapta acasa, timpul trece, anii trec, nu-ti permiti degeaba iti doresti, sa-ti faci un copil sau daca il ai, nu il vezi cum creste si cand vi acasa te intrebi cine e?

Esti tanar vrei sa muncesti, vrei sa-ti intemeiezi o familie, dar nu gasesti servici sau daca ai unul esti prea prost platit, sa mai dai si bani pe chirie, bani pe care judecand la rece, ii dai altuia si tu nu poti strange nimic, nu ai nimic al tau, deci nu ai dreptul de a avea o viata… Se spune ca unde-s doi puterea creste, nu mai e valabil, cu cat creste numarul persoanelor asa cresc si nevoile. Daca nu ai un sprijin, un avant, te simti pierdut, esti al nimanui si nu mai ai curajul sa faci mai mult, pentru ca fiecare pas ar putea fi un pas gresit… va fi vreodata bine oare? Ce se alege de viata noastra? Unde e viitorul nostru?Ajutor! cine sa ne ajute,cine?... Of bani, mama lor de bani si lipsa locurilor de munca…

Motto-ul: Toti muncim pentru Dumnezeu. El este cel mai de sus patron, este dur uneori si salariul nu-i intotdeauna grozav, dar exista destule rasplati… asa cum sunt ele…