Sa fii mereu iubirea mea...

Iti mai aduci aminte?

Era chiar pe la inceput,

Atunci cand noi ne-am cunoscut

Si nu vroiam sa stie lumea ca noi doi ne iubim,

Vroiam sa ne ascundem si in noapte sa fugim,

Mergeam la rau, la locul nostru de facut baie,

Stateam imbratisati in apa si in ploaie,

Ma asteptai pe banca in fiecare seara

Si ne iubeam ca si-n intaia oara,

Sa stai departe de mine o clipa nu vroiai

Si cand aveam de lucru veneai si m-ajutai.

Iti mai aduci aminte?

Cum ne iubeam cu dor fierbinte,

Cum ne tineam de mana

Si ne plimbam sub cer cu luna,

Cand tu erai bolnav,

Cum veneam sa te ingrijesc,
Nu conta ca puteam sa ma racesc,

Cum iti furam saruturi de pe geam

Si de la poarta te strigam,

Cum ne batea inima cand ne vedeam

Si cum toate bancile le mai stiam.

Iti mai aduci aminte?

Cand ne-am promis sa nu ne despartim,

Noi doi vesnic sa ne iubim,

Cum nu vroiai sa ma mai lasi sa plec

Si ajungeam mereu tarziu acasa,

Ma aparai mereu de tot ce era in jur,

Cum mana ta imi mangaia obrazul

Si buzele tale ma sarutau peste tot,

Pentru nimeni si nimic nu mai aveam loc,

Eram doar noi si ne iubeam in taina si tacere

Si tremuram unul langa altul de placere.

Imi mai pastrezi si acum aceasta iubire?

Stiu, cand ne-ntalnim ma sorbi dintr-o privire,

Nu vreau sa ramana totul doar o amintire,

Ma iei de mana si-mi vorbesti duios,

Imi improspatezi sentimentul acela frumos,

Cand nu sunt un timp pe langa tine,

Imediat mergi si intrebi de mine,

Vrei sa ma ai mereu aproape,

In fiecare zi si-n fiecare noapte,

Imi trimiti mesaje si ma suni,

Rogi sa ma-ngrijeasca ingerii cei buni,

Cand dupa o vreme iar ne intalnim,

Vrem sa nu ne mai oprim, sa ne tot iubim,

Si de vreau sa evadez din lumea mea, stii bine,

Eu voi calatori mereu, sa ma iubesc cu tine!

Fara sa stiu si fara sa stii... se intampla iubirea...

Dă perdeaua cerului la o parte

Şi ai să vezi ochii care te privesc,

Alungă tăcerea din colţul minţii tale

Ca să asculţi glasul care te alintă,

Mă uit insistent la tine şi mă simţi

Dar probabil că ştii de ce te urmăresc

Şi nu ai nici tu curajul să îmi spui ce vrei.

Scoate cuvintele din cutia de lemn

Să îţi poţi rosti sentimentul ascuns,

Lasăte purtat de val în braţele străine

Ce te doresc chiar de nu te cunosc,

Răpeşte o clipă din viaţa timpurie

Şi profită de ocazia trăirii unui vis,

Chiar dacă ţi se pare totul interzis.

Ridicăte din iarbă către petalele de flori

Şi inspiră parfumul care te încântă,

Dansează zâmbind pe melodia de duel

Să câştigi ceea ce-ţi tot cântă inima,

Luminează calea pe care umblu eu

Ca să ştiu să ajung într-un final la tine,

Să trăim sub aceeaşi umbră de palmier.

Intră în cămăruţa întunecată de retraşi

Şi uităte şi tu la filmul de sub pleoape,

Gândeştete la acel ceva ce pare cam departe

Chiar de-i situat la o jumătate de pas de ceas,

Cristalini iţi sunt ochii şi veseli când vor să vadă

În fiecare zi vaporul fericirii în portul casei,

Din sufletul tău de-un roşu sângeriu.

Brodeaza-ţi numele pe veci în inima iubirii

Şi nu regreta decât ceea ce ai vrut şi n-ai făcut,

Înfăşoarăte în mister dar totuşi scoate-ţi masca

Să îţi cunosc fiecare zâmbet şi fiecare lacrimă,

Păşeşte pe nisipul galben, fin şi fierbinte

Chiar dacă uneori simţi că te arde in talpă,

Că dacă ceva este frumos atunci are şi spini.

Ai chipul sculptat în mintea mea de ceva vreme

Începând cu un răsărit şi continuând cu fiecare apus,

Trece trăsura cu doi cai albi pe la fereastra noastră

Cu speranţe şi iubiri înfloritoare uitate de trecut,

În uşa sufletului bat sentimente amestecate

Ce trebuiesc alese şi puse în plicuri şi-n sertar,

Nu te văd, nu te simt şi nici nu-mi vei fi alături

Dar sper ca mâine dimineaţă să ne cunoaştem iar.

Ah! Iubire... E bine sa fi indragostit

Creste iarasi sufletul in mine,

Cand stai acum si te gandesti,

Ce drag imi poate fi de tine,

Cand te vad si imi zambesti.

Inima-mi bate mult mai tare,

Cand in brate vrei tu sa ma ti,

Lumea pare acum mai mare,

Cand te sarut si nu te abti.

Imi trec incet prin corp fiori,

Cand ochii tai ma tot privesc,

Nu-i nevoie de-un buchet de flori,

Ca sa pot sa-ti spun ca te iubesc.

Chiar si lacrimile pot fi o placere,

Cand poti avea parte si de bucurii,

Si orice problema ai avea, ea piere,

Caci in iubire parca am fi copii.

Cand ma inconjori cu atata duiosie,

Atunci cand dorm la pieptul tau,

Nu ma intereseaza nici o galagie,

Eu sunt a ta iar tu ramai al meu.

Cuvintele tale directe ma incalzesc,

Cand gandul meu e inghetat si mic,

Doar mangaierile tale ma-nblanzesc,

Cand sunt revoltata pe-un nimic.

De-ai putea ramane asa ca la-nceput,

Fara sa incerci sa urci la alt nivel,

Sa-ti simt buzele moi la fiecare sarut,

Caci pentru tine eu voi fi mereu la fel.

Cu suflet pentru un suflet

Chiar daca sunt cu capu-n nori, tu imi zaresti privirea,
Stiu, vorbesc cam mult, si nu-mi gasesc menirea,
Dar a cazut cerul pe mine si apoi mi s-a stins lumina.

Cand ma inchid in mine, tu ma conduci spre viata,
Vreau sa ma culeg ca m-am topit ca un iceberg de gheata ,
Dar e intuneric tare si parca sunt pierduta-n ceata.

Daca raman fara grai, tu-mi scri sufletul pe o coala,
Imi caut inima ce de mult timp sta ascunsa intr-o cala,
Dar ma simt abandonata si inchisa intr-o camera goala.

Chiar daca nu pot raspunde, tu continui sa ma suni,
Visez ca zbor spre ceruri sa vorbesc cu ingerii buni,
Dar nu-i mai pot gasi acasa, au plecat spre alte lumi.

Cand multi au uitat de mine, tu ma cauti si la greu,
Respir un aer rece pe care-l incalzesc in pieptul meu,
Dar nu-i cine sa ma ajute sa rezolv probleme, mereu.

Cand sunt trista, tu imi readuci zambetul pe buze,
De multe ori nu tu gresesti si totusi iti cauti scuze,
Dar suntem asemeni copacilor carora le cad din frunze.

Cand noaptea nu pot s-adorm, tu stai treaz cu mine,
Lacrimile mari imi umezesc ochii si sa plang imi vine,
Dar traiesc in fiecare zi cu gandul ca maine va fi mai bine.

Umbra lui Dumnezeu

Dumnezeu exista undeva mai sus de ceruri cu toate ca de multe ori ne cam indoim ca El ar mai exista pentru ca nu intotdeauna cand ii cerem ajutorul ne si ajuta.
Uneori avem impresia ca El a orbit si nu vede ce se intampla pe pamant, cum se strica lumea, iar El nu face nimic sa o schimbe.
Uneori avem impresia ca El nu mai are maini sa prelucreze vieti mai bune si sa construiasca suflete calde, le lasa pe cele existente in ruine pana cand se prabusesc.
Uneori avem impresia ca El nu mai are urechi sa auda strigatele de ajutor ale unor oameni slabi, bolnavi sau chinuiti de viata, astfel ca multi din ei mor fara sa cunoasca ce e bun si frumos.
Dar poate ca Dumnezeu s-a saturat sa se lupte cu oamenii a caror comportament o i-a razna, a obosit sa tot munceasca la repararea unor "drumuri rele si gresite"... ne pedepseste pe toti pentru faptele a jumatate dintre noi...
...Poate vrea ca aceasta lume sa se stinga incetul cu incetul ca mai apoi sa faca El o alta mai buna... asta daca va mai reusi si nu va fi prea batran sa mai inceapa o "rascoala cu prea multi oameni de plumb"!

10 motive pentru care un castravete e mai bun decat un barbat

1. Un castravete mediu e cu cel putin 20 cm mai lung.

2. Castravetii stau tari cel putin doua saptamani.

3. Un castravete poate fi pipait la supermaket ca sa stii cat de tare e cel pe care-l duci acasa.

4.  Un castravete te va lasa in pace dimineata.

5. Poti merge la film cu un castravete si vedea filmul in liniste.

6. Poti avea cati castraveti doresti.

7. Poti manca un castravete numai atunci cand iti doresti.

8. Indiferent ce varsta ai poti avea oricand un castravete proaspat.

9. Din cauza unui castravete nu trebuie sa ai emotii o luna intreaga.

10. E usor sa scapi de un castravete.

Nimic nu-i mai de pret decat o Mama!

Sunt multi cei ce cred ca te cunosc

Dar ei nu stiu nici cum te cheama

Si ca urmare a unui simplu gest

Ei te pedepsesc si te condamna.

Tu taci mereu si incerci sa-i ierti

Pe toti cei care vor sa te doboare

Traiesti cu greu, dar tu zambesti

In timp ce sufletul iti moare.

Dormi putin si apoi mi te trezesti

Sa mergi in fiecare zi la munca

Nu pot numara cate lucruri te dor

Dar te rog sa nu te stingi, nu inca!

Ce m-as face fara tine draga Mama?

M-as stinge incet ca o biata lumanare

Si daca as pierde imbratisarea ta calda

As fi o rana deschisa pe care ai pune sare.

Sunt multi oameni care nu pot sa inteleaga

De ce pentru mine, Mama esti un lucru sfant

Sunt sange din sangele tau si asta ne leaga

Ca de n-ai fi fost tu n-as fi acum pe pamant.

Ti-e greu si iti curg lacrimi pe obraji

Dar inca vocea ta calma ma indeamna

Sa nu mai fiu trista, ci sa ma gandesc

Ca sunt norocoasa ca te am ca Mama!

Nu stiu daca iti va fi candva mai bine

Dar as vrea sa iti pot lua din suferinta

Si nu mai vreau nimic acum, decat pe tine

Caci tu Mama esti cea mai minunata fiinta!

Despre parinti... o binecuvantare

Cand ma gandesc la parintii mei,

Nu pot sa ma abtin sa nu plang siroaie,

Acuma tocmai m-am gandit

Si ma sterg de lacrimi de ploaie...

Ei sunt fiintele ce mi-au dat viata,

M-au ajutat la primii pasi de bebelus,

M-au ghidat cand inca vedeam in ceata

Si m-au ajutat sa ma dau pe derdelus.

Tot ei sunt cei ce imi dadeau mancare,

Si m-au trimis sa fac o scoala…

Daca vreodata v-am gresit, imi cer iertare,

Caci nu sunt un strain cu inima goala.

Ei zilnic merg la lucru sa castige bani,

Isi distrug sanatatea si-si consuma niste ani

Intr-un mediu toxic si tare obositor,
Vor doar sa ne faca o viata si-apoi mor.

Ce faceti parinti? Nu plangeti!

Aripile mele albe mi le frangeti,

Sufletul meu se rupe-n doua

Si in inima imi ploua...

De ce nu puteti fi si voi mai fericiti?

De aceasta parte din viata sunteti saraciti?

De-as putea v-as da o parte din copilaria mea

Sa uitati pentru o clipa de o viata grea...

Ce bine ar fi sa fim cu totii nemuritori,

Sa fim ocrotiti mereu de ai nostri parinti,

Sa ne leganam usor in vant ca niste flori

Si sa traim intr-o lume linistita de sfinti.

Dar parinti, voi de ce trebuie sa va stingeti?

Inimile noastre sa le frangeti...

De ce trebuie sa va mutati in locuintele de veci?

Unde peretii si acoperisul sunt atat de reci...

Avem atata nevoie de mangaierea voastra,

De sfaturile bune si imbratisarea duioasa

Si vrem sa stam toti la masa din camera albastra,

Sa impodobim impreuna iarna bradul cu de toate,

Sa privim cum cad fulgii albi de nea din ceruri...

Oare sa fiti mereu parintii nostri si noi copiii vostri nu se poate?

De ce iubirea noastra nu-i de-ajuns sa va faca sa traiti mereu?

Plangem si fara voi ne este greu...

Sunt copii ce au parinti minunati si nu stiu cum sa-i pretuiasca,

Se comporta urat, ii lovesc, batjocoresc si vor sa-i injoseasca

Dar rusine sa le fie tuturor celor care procedeaza asa,

Nu va este mila? ... sunt totusi Tatal si Mama ta!

Va va parea rau cand ei n-or sa mai fie si o sa-i vreti aproape,

Sa le cereti scuze, sa va ajute dar va fi tarziu pentru astea toate...

Eu am sa pretuiesc fiecare secunda alaturi de parintii mei

Caci timpul se scurge prea rapid si azi ma culc odata cu dansii

Si maine ma pot trezi plina de lacrimi fara ei.