Stii cum e cand zici ca anul asta va fi
altfel, va fi mai frumos, mai bine sarbatorit, mai primitor si te pregatesti cu
doua luni inainte ca sa fie totul perfect, nu mai ai rabdare pana cand vine
timpul sa impodobesti bradul, iti faci planuri, meniu de sarbatoare, te
gandesti la ce iti doresti, crezi cand te mint altii ca iti indeplinesc o
dorinta, tu abia astepti si apoi cand esti in mijlocul sarbatorii afli ca nimic
din ce ti-ai propus sau ti s-a promis nu se realizeaza si te trezesti brusc ca
e gata anul si tu mergi din nou sa muncesti ca si cum nu a fost deloc
sarbatoare, e sec si dureros, trist si sufocant, demoralizant, depresiv.
Si deci este iarasi Craciun, un Craciun ca
si toate celelalte, un Craciun in care oamenii alearga fie dupa cumparaturi fie
dupa vise, unul in jurul caruia oamenii isi pun dorinte, isi implinesc dorinte,
isi cheltuie banii, ii bucura pe altii, se bucura pe ei, sunt tristi, sunt
singuri, au pretentii sau sunt nemultumiti ori iubiti de toata lumea.
De sarbatori ar trebui sa te bucuri de
orice lucru marunt ca un copil, de fapt de Craciun oricat de mare ai fi esti
mereu un copil, depinde doar de tine daca esti unul bun si cuminte sau unul rau
si zgarcit. Eu ca de obicei imi doresc ceva deosebit, mai special, altceva
decat in zilele obisnuite si nu ma refer la cadouri scumpe insa ca oricine daca
e ceva pentru mine, poate fi simbolic si multumesc! Astept degeaba ca oameni pe
care eu ii observ, sa ma observe atunci cand am nevoie, astept degeaba ca un
copil tampit ca sa imi faca si mie cineva o surpriza placuta, atunci cand e
tacere e de fapt doar tacere si atat nimic surprinzator, toti sunt ocupati cu
alte specimene care la randul lor nu observa celelalte specimene, nu e nici un
cadou necostisitor, nici o vorba buna, nici o imbratisare, nici un om pentru un
om, deci nu e nimic, absolut nimic, niciodata.
Drept e ca m-am obisnuit deja in viata
asta sa nu am parte de ceea ce imi doresc, primesc jumatati de masura, urme din
ceea ce iubesc, inlocuitori sau nimic, ori un gol atunci cand mi se ia totul. Si-apoi nici nu sunt lacoma sa indeplinesc
tot ce e trecut pe lista mea de dorinte cu toate ca unele sunt realizabile daca
esti lasat sa le realizezi sau e dureros sa vezi ca altii au ce-si doresc si tu
nu reusesti sa o scoti la capat pe nicaieri si in acelasi timp sunt constienta
ca sunt pe lume altii care au mult mai putin si trebuie sa ma multumesc cu ceea
ce am.
Mie pentru ca asa sunt, imi place sa-i
bucur pe altii, imi doresc sa am casa plina din multe puncte de vedere chiar
daca e o coliba nefinisata si omul de alaturi e prea comod sa evolueze, sa fie
macar de sarbatori plina cu oameni care nu au mari asteptari, oameni simpli,
puri, care se multumesc cu putin si vor si ei la randul lor sa-i bucure pe
altii sau poate de ce nu, unu, doi, trei copii, niste copi micute ale mele,
fetite si baieti, ingerasi… sau
oare asa trebuie sa nu fie?...
Imi place sa-i pun pe cei dragi la masa,
cum se poarta la americani, dar clar nu pe oricine, am avut cateva experiente
neplacute cu oameni care nu apreciaza ceea ce fac eu si gasesc doar sa bage de
vina, genul acela de oameni nu sunt pentru sufletul meu, aceia pot sta si la ei
acasa… sunt pe lumea asta oameni care merita mai mult decat li se ofera si
oameni care au totul si tot nu sunt multumiti. Si da, o atmosfera de Craciun ar
trebui sa fie pe fundalul unor colinde in timp ce afara ar trebui sa ninga si
sa fie totul atat de alb, copiii sa fie in strada la sanius, colindatorii sa bata
din poarta-n poarta, in casa sa fie la cina toata familia, sa radem, sa glumim…
nicidecum ca anul asta in care e un aer sec si varatec, fara spiritul Craciunului
de pe langa brad, e prea mult soare pentru o iarna, e o oarecare tristete
sufleteasca, o plictiseala de urat si o groaza de programul stas casa-lucru
care e atat de amar deja.
Unii oameni chiar daca considera ca e o
rutina programul lor de sarbatori as zice ca totusi e ceva frumos si mai
deosebit sa petreci ajunul la colindat printre prieteni si prin familie, de
Crăciun sa iei parte la concerte si apoi sa te distrezi la o petrecere ori sa
mergi undeva la munte sau in tari straine la vreun targ, in timp ce eu inafara
de cina in familie cand se nimereste nu am parte de altceva frumos, e doar un
timp si un spatiu inghesuit cu gatit si curatenie, pe care chiar daca imi place
sa le fac parca totusi nu asa imi imaginam eu sarbatorile... in fiecare an e la
fel de sec si dupa cateva zile e ca si cum nu a fost nici o sarbatoare…
Pentru mine Craciunul nu mai e ce a fost
si indiferent ce as incerca sa fac sa mai aiba o scanteie parca nu functioneaza,
nu am nimic special si cu fiecare an am tot mai putin ler, e o chestie
depresiva. Craciunul asta pentru doar vreo zece-cinșpe' minute am fost fericita, cat timp
a venit Mos Craciun improvizat, copiii au spus poezii si au cantat colinde,
s-au impartit cadouri si am vazut oameni care s-au bucurat de cate ceva dar
apoi am revenit la haosul tacut de acasa, din mine.
Si pentru ca tot asa incompleta sunt de atatea
vieti, undeva in viata cealalta poate o sa am ce imi doresc, insa daca nici
atunci, inseamna ca sunt o cauza pierduta definitiv iar ceea ce conta pentru
mine a murit deja… nu are importanta ce anume, stiu doar ca o jumate din mine e
moarta, a murit bucata cu bucata la fiecare plan nerealizat.... am pierdut
mult in timp chiar daca din multul acela poate unele lucruri nu erau neaparat
pentru mine, nu mi se potriveau perfect dar mi le-am dorit si eram fericita.
Anul acesta din pacate nu prea e de
lăudat, au murit foarte multi oameni dar s-au facut si multe cereri in
casatorie si s-au nascut copii, deci s-au creat familii… la mine nu au aparut
realizari prea mari, deci prin urmare am sa raman vesnic cam ca a nimanui pentru ca
nu trebuia sa accept sa fiu a orisicui si cum banuiam ca va fi, am ocupat un loc pe jos in fata bradului luminat cu pisica alaturi privind in gol, gandind la alte cele
cu o pereche de casti pe urechi si cu sufletul dansand pe melodiile calme, pentru
alte suflete care nici nu stiu ca exist si da, raman in continuare aceeasi fata trista zambitoare pe care o stie toata lumea, in timp ce sufletul
meu se descompune…
”Mos Craciun” anul viitor cu ce poti sa m-ajuti?
Cu drag, Eu.
