Rămas
bun, te-ai pornit și te-ai grăbit pe-un drum,
Dar
nici o mie de regrete nu te mai ajung acum.
Rămas bun, vorbele nu or' să te-aducă înapoi,
Dar vei rămâne viu, măcar în suflet pentru noi...
Rămas bun, plânge acum
și cerul negru în rând cu noi,
Curg lacrimi, curg și
ploi dar timpul nu se dă-napoi.
Rămas bun, verișor și
prieten drag din copilărie,
Habar nu ai în urma ta
câtă durere poate să mai fie...
Rămas bun, e tot ce pot eu să mai spun,
Azi când viața ți-a deschis un ultim drum.
Rămas bun, om descurcăreț și minunat,
Nu ți-ai luat la revedere dar ai plecat...
*** În
memoria celui care a fost Ioan Botaș (Neluțu) ***
***
Dumnezeu să-l odihnească-n pace și să aibă grijă de sufletul lui! ***
ai scris frumos
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa il ierte!
Din păcate cuvintele nu mai pot întoarce omul când deja a plecat...
ȘtergereMulțumesc de comm.