Când te împiedici de o ”cărămidă”...

     Grandomania oamenilor de nimic nu își are locul în rândul celor cu simț și modestie! Omul prost împrăștie laude peste tot dar faptele demne de respect, sunt prea puține... Nu merită să te pricopsești cu un om care arată ca un papițoi și se bate cu cărămida-n piept la orice subiect de discuție dezbătut, e mai bine să-l ignori deoarece își oferă deja singur prea multă atenție și o prea mare importanță. Omul ăla nu are valoare chiar dacă are impresia că e cel mai bun, suge-n viață tot ce apucă în loc să o trăiască frumos, e numai gura de el, are ochii bulbucați de invidie, nasul mare ca să-i gâdile pe alții-n fund că doar până acolo le ajunge iar prin vene îi curge doar sânge de răzbunare, nu te poate atrage prin ceva bun, habar nu are, probabil pentru că se lăfăie în prea multă curvărie... 
     Ăștia-s măscăricii societății, ți și silă de ei, niște oameni ieftini cu o gândire la fel de ieftină ca ei... pe ăștia nu-i mai poate schimba nici Dumnezeu iar de așa ceva e plin deja și Iadul.