S-a născut să fie tristă, fără aripi, un amărât de înger păzitor,
Să le panseze rănile la toți dar să plătească cu toate cele care dor,
Să salveze pe fiecare în parte atunci când le-a fost cel mai rău,
Îi e distrusă viața toată și încet se stinge și lumina sufletului său.
Doamne, iartă-i pe toți grămadă și dă-le viață bună celor care o vor,
E clar, pe ea nu o poate iubi nimeni și până la urmă și îngerii mai mor,
Nu se vor apuca s-o plângă niciodată dacă nicicum nu au știut-o aprecia,
Ce rost are să mai lupte atâta, dacă restul vor o viață altfel, cu altcineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu