Introducere...


"Totul e o artă în viața asta, orice mânuiești iese mai bine dacă ai idei, ești creativ și îți păstrezi sufletul mereu tânăr.
Întotdeauna necunoscutul va atrage curioși dar ca să fii un om frumos și apreciat nu trebuie să te dezbraci!"

luni, 23 octombrie 2017

La revedere Bubu... nu te vom uita!

La revedere Bubu, acum nu trebuie să te mai necăjești, e bine,
Să nu îți fie frică de nimic, Tata are iarăși grijă acolo sus, de tine,
Nu ai fost singură niciodată chiar daca uneori așa ți se părea,
Au fost momente grele și pentru noi și pentru tine, dar lumea te iubea!

Doamne,  ai luat fericire, ai luat suflet, ai luat bucăți din mine,
Am tot încercat să fiu tare mereu pentru altcineva,
Aveam ”lozinca” mea că mă descurc și totul va fi bine,
Dar nu credeam că ai să mă desparți încet și de familia mea.

Nu mai am cum să joc domino și remi cu Bubu mea,
Nu ne mai invită la ”banchet” cum zicea și făcea Ea,
Nu mă mai așteaptă nimeni cu pogăcele la tramvai,
Ca să-mi ureze ”Mimi, spor la muncă, o zi bună să ai!”

Am râs, am plâns, am copilărit, am călătorit împreună,
Ai făcut tot ce puteai să faci, să completezi ce ne lipsea,
Acum 5 ani când ai paralizat, Bubu te-am pierdut puțin,
Dar erai acolo, însă acum nici de mână nu pot să te mai țin...

Ce urmează  Doamne, să mă lași singură pe lume?
Crezi că n-am fost destul de singură și-așa?
Îi chemi pe toți ce mă iubesc, pe rând la Tine
Și ca ei nu mă iubește și nu mă va iubi în veci nimenia!

Te rog Doamne, ajunge, ține sănătoasă familia mea,
Sau mai bine zis puținul ce-a mai rămas acum din ea.
O altă încercare cruntă te rugăm nu ne mai da,
Sincer după atâta suferință, eu una nici ca-ș mai putea.

N. Gitty 17.12.1933 - 21.10.2017

luni, 21 august 2017

La revedere Tată... Te iubesc!

De ce l-ai luat pe Tata, Doamne?
De ce nu ai dat un semn de suferința sa?
De câte ori te-am rugat eu, Doamne
Să nu descompletezi familia mea!

Nu mai am pe cine strânge în brațe,
Nu mai putem râde împreună la cafea,
Nu mai facem langoși și plăcinte
Și nimeni "Mimiii" nu mă va striga!

Mi-ai luat un prieten bun, Doamne
Și știi că n-aveam decât vreo doi,
E vorba de Mama și de Tata, Doamne
Și uite acum ce legume ai făcut din noi!

Nu mai am lacrimi destule, Doamne
Și nu-l mai pot aduce niciodată înapoi,
Dar mai lasă-l pe Tata să ne viziteze
Și te rog nu o lua și pe Mama sus la Voi!

Tată, te-am iubit și te vom iubi enorm, Tată!
Ai fost un om atât de săritor și bun,
N-ai văzut câți au venit ieri să te vadă?
Nu te-ai ridicat și n-am știut ce să le mai spun...

Nu ne mai "divănim" cum ziceai tu mereu, Tată,
Nu mai facem alte poze de familie, ne lipsești,
Dacă o să dăm de greu, alții ca tine n-or fi să ne ajute,
Și pentru ce om ai fost tu Tată, sper ca lumea să nu te uite! :(

Reingruber H. 30.01.1960 - 19.08.2017

duminică, 12 martie 2017

Ghiocel :)

   Privește cu ochii mei gingășia acelor ghiocei din cizmulița de pe birou, pe care nu i-am primit, zâmbește sincer chiar dacă soarele tău stă ascuns printre nori și afară plouă cu găleata, admiră romantismul copilăresc și inocent din poeziile și desenele prăfuite prin arhiva grădiniței... rostește-mi cuvinte minunate, dulci, reale, direct din suflet, asta în maniera în care eu am acumulat în timp cele mai scumpe vorbe și am deja și cele mai frumoase gesturi la loc sigur, acasă...
   Apoi, după o vreme, nu vreau decât să te văd cum faci ca să-mi menții entuziasmul de a-ți citi în continuare povestea și de a o completa... modest, elegant, satisfăcător, de durată...

vineri, 27 ianuarie 2017

De vorbă cu mama mea

👑 Dintr-o discuție cu un om minunat, corect și grijuliu:

"Era frumos și corect și mi-aș fi dorit să te iubească și pe tine odată cineva așa cum meriți, să reprezinți acel ceva, un bine necesar pentru cineva fără de care nu se poate merge mai departe, așa cum tu știi și poți să îi iubești pe toți necondiționat și să îi consideri un lucru bun care ți s-a întâmplat, fără de care nu concepi să continui în viață, indiferent de calitatea lor sau de situația dată, dar se mai întâmplă și erori pentru că uneori nu știm să alegem corect sau unele lucruri poate așa trebuie să fie, să se întâmple...
Și îmi pare rău că tu din toate poveștile nu te alegi niciodată cu nimic, nu ai liniștea și stabilitatea de care ai nevoie, nu ai un loc al tău, căsuța ta in care să te simți acasă (o zic așa pentru tine, pentru că la noi ești binevenită, aici vei fi mereu acasă și întotdeauna vei avea o casă pentru că nu ești luată de pe drum)... nu te observă și nu te îndrăgește nimeni așa cum ar trebui, doar investești peste tot ca să se bucure alții de munca ta, mereu e doar timp pierdut, multă dorință și agitație pentru nimic, suferință tăcută și obligația de a te mulțumi doar cu câte o experiență ... și totuși încă mai lupți, pentru tine, pentru fiecare, așa ești tu... doar eu te-am făcut, ești ca și mine....
Dacă vreodată o să ai un copil, atunci ai să înțelegi, este un motiv important pentru care să lupți în viață, este ceva ce e al tău." 👑

💚 Mama mea, Reingruber L. 💚

Nimeni nu te iubește mai mult ca mama și totuși o egalează tata! 

Cât timp ai părinți, familie, ești un om bogat și nu ești singur! 👪