Cât de grea poate fi suferința unui om bun când cei din jur nu-și dau seama de valoarea lui?
Cât de ascuns poate plânge un om acolo unde nu îl vede nimeni?
Cât de adevărat poate zâmbi un om ca să mascheze tot ce îl chinuie?
Cât de recunoscător ar trebui să-ți fie un om când viața sa devine o poveste jalnică și e judecat de ceilalți după cum e descris de tine?
Cât tupeu poate avea un om să mintă în continuare când ceilalți știu deja adevărul?
Cât de multe poate îndura un om doar pentru puțină atenție și o mângâiere?
Câtă înjosire poate suporta un om care te așteaptă mereu cu drag acasă și e acolo pentru tine?
Cât de intens poate iubi un om pe un altul încât să fie capabil să facă orice chiar dacă știe că pentru acela el nu contează?
Cât de orb poate fi un om încât să alerge numai după oameni care nu îl vor sau care știu doar să rănească și să profite?
Câte îi poți tu oferi unui om care nu cere nimic, oferă tot ce are și ar merita totul?
Cât cântărești tandrețea până să o lași de la tine dacă știi că poți face un om fericit?
Cât de mult îi va fi simțită lipsa omului ăstuia când va înceta să mai fie?
Suflet, nu muri! iar tu inimă, mai bate o dată când ceasul tău va ticăi!
Promit că atunci, pentru tine cu drag am să mai clipesc și eu o dată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu