În genunchi

Am căzut de atâtea ori cu sufletu-mi încărcat în palme încât mă mir că încă nu se văd rănile de la genunchi.
Am căzut de fiecare dată în fața tuturor, iubindu-i... iar singura care s-a oferit să mă ridice de jos am fost tot eu, ceilalți aveau ochi dar nu ca să mă vadă... și i-am iertat chiar dacă au ales să se răzbune pe mine pentru greșelile lor.
E un chin să îngenunchezi în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, așteptând cuminte, parcă să apară acel călău care-ți va tăia până la urmă capul...