Nu te pedepsi de bună voie, nu deveni sclavul nimănui sau acel câine fraier, loial și iubăreț, dătător din coadă pentru o bucată de carne linsă de toți, mai există viață după despărțiri, eșecuri sau erori, nu te încrede în promisiunile și lacrimile alea ucigătoare de fiecare dată. Știi bine că după ce ierți, aparent te va trata un timp frumos după care va proceda iarăși greșit, va reveni la vechile obiceiuri, are asta în sânge precum un vampir, va căuta mereu și alte victime din care să se înfrupte, să le sugă toată vlaga... de mână cu tine, pe ascuns, la servici, la evenimente sau chiar acasă cu tot cu copil, animale de companie și câteva plante din vecini.
Dacă întâlnești în drumul tău persoana care îți e alături atunci când ai nevoie, care îți vorbește cu mult calm atunci când acțiunile tale dau pentru alții motiv de ceartă, care te așteaptă întotdeauna acasă, în ordine și disciplină și nu te ține cu stomacul gol, care nu te lasă să te distrugi singur dintr-o prostie înecându-ți off-ul și pe tine într-o sticlă cu alcool cu tot cu barca ornament din ea sau ajungând cu mașina în stâlpii de pe stradă și peste pantofii lustruiți ai unui polițist cu agenda-n mână gata să te salte... atunci ești un om norocos. Dacă e și genul de persoană pentru care nu trebuie să îți faci griji că pleacă și uită să mai vină sau că merge peste tot fără tine susținând că are treburi de rezolvat ori party în grup restrâns, după care vine acasă beată sau mai rău, gravidă din senin, care-ți îmbunează ziua cu starea ei de bine, te învelește noaptea și te ține-n brațe mângâindu-ți părul până adormi chiar dacă tu îi întorci spatele, care îți zâmbește de fiecare dată când te trezești, care ține la tine ca la propria-i persoană și nu cere nimic... atunci ține de ea, s-ar putea să fie ultima la care să-i mai pese de viața ta și de ce se va întâmpla cu tine.
Nu repeta aceeași greșeală ca și în trecut, nu proceda la fel doar pentru că nu te ține cureaua de la pantaloni în fața ispitelor sau îți e brusc mic sutienul de-ți dau sânii pe-afară, ar trebui să te maturizezi, e cazul deja și să lași păcatele deoparte, fă de data asta tot ce ține de tine ca să vă fie bine, mai sunt oameni care merită ceea ce alții nu au știut aprecia și nu e corect să sufere lângă tine pentru că ție îți este greu să renunți la ce îți face atât de mult rău și ești prea orbit de gânduri ca să observi ce contează cu adevărat și cam unde îți e locul și lângă cine.
Ți se oferă ocazii să hotărăști corect ce e bine pentru tine, nu le refuza cu gândul la fluturi și nu le trata superficial până nu le analizezi, s-ar putea să fie ceea ce ai nevoie, nimeni nu e făcut să fie doar pansament pe rana ta până te vindeci, ca mai apoi să fie abandonat provocându-i acestuia suferințe usturătoare și nemeritate, dacă știi că ești porumbel voiajor atunci mai bine te tratezi singur, nu fă promisiuni de care nu te poți ține, nu distruge lucruri deja create în timp și nu ucide mișelește suflete nevinovate.
Nimic nu te poate lega de un om în viața asta dacă ceva din start nu funcționează cum trebuie și nimeni nu te obligă să accepți rebuturi sociale, futabile din toate punctele de vedere, ce-s la îndemâna oricui, nici măcar oameni de o oarecare calitate, pentru imaginea în societate, de a fi în rând cu lumea sau de dragul de a forma o familie, când poți forma oricând o alta mai sinceră și unită sau o relație mai valoroasă, mai trainică, cu oricine altcineva. Nu te lua după gura lumii, după acuzații și falseturi ce sunt doar subiect de bârfă și nu cataloga persoana înainte să o cunoști, nu toată lumea se naște hoț/hoață, curvar/curvă, mincinos/mincinoasă, profitor/profitoare, alcoolic/alcoolică, bolnav/bolnavă etc. dar sincer, din păcate există posibilitatea să ajungă în starea în care poate nu s-au gândit că vor fi niciodată sau să recurgă la gesturi necugetate, determinați fiind de către alții și acțiunile lor eronate...
Nici măcar meseria de părinți nu e pentru toți chiar dacă își doresc asta, nu e pentru amatoarele de știuleți populari, nu e pentru aviatorii în brazdă, nu e pentru școlărițe iubitoare de vată pe băț, nici pentru culegătorii de capete de sfeclă, săpătorii de puțuri mici și mari sau pentru minionii înfierbântați după ce au golit o sticlă de votcă... un copil nu e un accesoriu, gen poșeta pentru chiuaua sau brelocul de la chei, nu e nici plușul plin de praf de pe dulapul bunicii și nici pufoșenia care să facă numai -miau- atunci când nu i-ai schimbat nisipul... e o responsabilitate de durată și trebuie tratată ca atare.
Mai sunt și oameni buni cu suflet mare pe lumea asta care merită tratați cu respect și îți dai seama de caracterul lor atunci când îi întâlnești și ai răbdare să-i cunoști mai bine. Fă totul la momentul potrivit, nu aștepta să se întâmple minuni sau ca alții să facă primul pas în rezolvarea problemelor existente, acționează tu în sensul care trebuie și s-ar putea să vezi schimbări în bine, cere și ți se va da, nu lăsa prea mult timp să treacă ca să-ți scape vreo ocazie utilă de a obține ceea ce-ți dorești, lasă trecutul ăla în urmă chiar dacă are vechime, amintiri, o anumită încărcătură sau chip frumos, e prea evident că nu e de tine dacă nu a funcționat de atâtea ori și te gândește bine la ceea ce faci de acum încolo ca să nu regreți mai târziu că ți-ai îndreptat toată atenția în cu totul altă direcție în loc să vezi ceea ce era chiar în fața ta... cu ochii mari, cu voce blândă, cu brațele deschise, cu inima plină de iubire și pasiune și... mereu acasă.
