Vorbe greoaie care nu omoara, printre oamenii lasati pe-afara

... ai impresia ca parca am vorbit prea multe si n-am zis mai nimic pana acum, da' ca de obicei si cand am ceva de spus… fireste, tu ma crezi nebun si nu vrei sa auzi cum strig... dupa ajutor... bineinteles doar...
=> sa ma scoti putin la soare, ca din iarna sufletelor inconjuratoare, parca in mine a inghetat sangele cu inima cu tot, daca ar fi sa o iau de la capat as trece mereu altfel dar printr-un acelasi loc...
=> sa vada ochii mei ce vor sa vada, sa simt ce mi-a placut mai mult, sa retraiesc o clipa ca pe mai multe la gramada, sa fac tot ceea ce nu am facut da' as fi vrut...
=> sa spal durerea si sa adun lacrimi intr-o calimara de cerneala, sa cumpar din targ zambete pentru gura mea lasata amara... si...
... poate sa ma piaptan, sa ma-mbrac frumos, sa-ncalt pantofii noi, sa vin la voi si poate sa-mi pun si alti cercei... in viata asta ce naiba sa mai vrei, daca nu vi acuma, piei... mai stai putin sa ma machiez ca cica-mi sta mai bine, daca vrei rusine pot sa-ti fredonez si sa ma dau cu creme fine si apoi sa-ti spun vreo doua vorbe de ocara: magar cu traista goala!.. lasi oamenii pierduti in gara, incuiati pe-afara cu vorbe greoaie care nu omoara, cu fermoarul rupt la geamantan, cu mutre sterse pe la geam, cu gandul tau, acasa in lighean, cu dintii plini de mamaliga, cu soapte care te intriga cu cocosul de la tzara, idiotenia asta te doboara...dar...
... e de ajuns caci tu esti cel ce doar ai luat si nu ai dat, doar ai cerut si ai plecat, fugi de lume precum fuge vanatul din bataia pustii, esti gol pe dinauntru si care este drumul, nu stii...
... si iar ne-am apucat de scris povesti, cum ca a fost, ca va fi sau cum ca esti, ca nu ma vezi, nu ma gasesti, ca nu vad eu sau nu aud, ca ma pierd in ceea ce niciodata n-am avut, ca am incercat dar nu am vrut, ca pot sa fac, ca stiu, ca te ajut... nu vreau nimic, sa-mi dai doar pace si tot ceea ce-am pierdut, doar atat... sa nu ma chinui, ca sa pot sa uit... copii cu ochii mari, cu minte scurta si ingusta, pe tine catarat pe lustra... mintea ta o leg cu sfoara si o tarai pe o scara si ti-o mai fur eu mai pe şustă si o pun-napoi in capatana da' ea nu-ti sta...
...si am auzit ca acum ai un loc asigurat pe un d-acela maroniu cu mot, ca tu faci cu lumea doar negot, nu stii sa te porti cu nimeni, ma enervezi si esti absurd, nu ma fa sa ma cobor, nu te bat, nu te omor, am sa te iau de creieri sa te urc, sa te irit, sa te incurc fiindca zici ca tu esti peste tot dar nu esti nicaieri, dar hai sa lasam asta ca am inceput sa scriu de luni si uite ca o sa-l ajung pe vineri, sa-l trag de coada, sa-l mai smotocesc... si pentru tine... taci! ca te plesnesc! de data asta nu-ti glumesc!