Si prietenul dispare ca o specie rara

~Nu-ti sunt prieteni~ e un subiect bizar…

Cand te lasa-n urma si gandul ti-l omoara,

Cand tu versi lacrimi iar ei ca la un bar,

Le servesc calde ca pe-un vin cu scortisoara.

Se mucegaieste sufletul si prinde gust amar,

Daca iti e lasata prea des singuratatea-n dar

Doar pentru ca nu te-ai nascut si tu sacal,

Ei isi ascut sabiile pe tine si apoi dispar.

Degeaba astepti ca o surpriza sa apara

Cand prietenii de azi sunt deja o specie rara,

E greu sa incerci sa afli ce se-ntampla

Cand nu stii cine sunt si-ti pun pistol la tampla.

N-au fost constransi, condamnati ori exilati

Undeva intr-un varf inalt de munte,

Dar ca de-acolo multi sarmani sunt judecati

Daca-n locul lor greul stiu si au curaj sa si-l infrunte.

Se arunca pietre si jigniri in craniul ochilor ce vad

Si-al urechilor ce inca pot sa-i mai asculte,

Dupa ce-n fata patimilor lor, sunt insirate multe bucurii

Si se omit ametitor din cadru mult prea multe.

**********

De v-ar lua soimii sa va duca, sa va zavoreasca-n turn

Cu atatea pacate de-ati aprinde focul sigur n-ar iesi nici fum

Din vraja ce v-apasa voi v-ati preschimba de prea bine-n scrum

Nici eu cu o armata n-as mai putea in veci sa va adun.

Pe invitatii la intrare in dreptul multora e pusa o linie dreapta

Nu se stie sigur ce e de facut dar timpul nu ne mai asteapta,

Nu traim intr-o padure, nescoliti sa nu se poata intelege

Ca pentru a pastra aproape un prieten bun, nu exista o lege.

*la mod general/fara directie