Călătorind…

M-am plimbat prin lume, ca vântul printre foi
am vizitat locuri şi am întâlnit persoane noi,
unele din toate m-au lăsat profund impresionată
altele m-au dezamăgit dar am să le iert odată.
Suntem doar spectatori la viaţa altor oameni
dar în viaţa personală avem rolul principal,
nu putem să privim decât de-afară
la ce se află în interiorul cuştii
şi-n ochii unor frumoşi şi bieţi şacali.



Mă plimb mereu cu vaporul vieţii
acum spre portul viitor mă-ndrept,
călătoresc şi oglinzile ce-mi încărcau pereţii
necunoscând refuzul, am spus că le accept.
Lăsând în urmă cu greu şi nu de tot trecutul
muşc puţin câte puţin acum şi din prezent,
mă topesc la temperatură mare ca şi untul
şi decât să mă răsuflu, prefer să fiu trecut absent.




Ca de obicei viaţa merge mai departe
iar timpul nu poate sta nici el pe loc,
continui să alergi cu sabia înfiptă-n spate
sângerându-ţi şi armura cu inimă cu tot.
Te chinui să-mblânzeşti nişte lighioane
să le oferi duşmanilor sirop,
e plină lumea asta de ghinioane
şi greu mai dai şi de noroc.