La revedere
Bubu, acum nu trebuie să te mai necăjești, e bine,
Să nu îți fie
frică de nimic, Tata are iarăși grijă acolo sus, de tine,
Nu ai fost
singură niciodată chiar daca uneori așa ți se părea,
Au fost
momente grele și pentru noi și pentru tine, dar lumea te iubea!
Doamne, ai luat fericire, ai luat suflet, ai luat
bucăți din mine,
Am tot
încercat să fiu tare mereu pentru altcineva,
Aveam ”lozinca”
mea că mă descurc și totul va fi bine,
Dar nu credeam
că ai să mă desparți încet și de familia mea.
Nu mai am cum
să joc domino și remi cu Bubu mea,
Nu ne mai
invită la ”banchet” cum zicea și făcea Ea,
Nu mă mai așteaptă
nimeni cu pogăcele la tramvai,
Ca să-mi ureze
”Mimi, spor la muncă, o zi bună să ai!”
Am râs, am plâns,
am copilărit, am călătorit împreună,
Ai făcut tot
ce puteai să faci, să completezi ce ne lipsea,
Acum 5 ani când
ai paralizat, Bubu te-am pierdut puțin,
Dar erai acolo,
însă acum nici de mână nu pot să te mai țin...
Ce urmează Doamne, să mă lași singură pe lume?
Crezi că n-am
fost destul de singură și-așa?
Îi chemi pe
toți ce mă iubesc, pe rând la Tine
Și ca ei nu mă
iubește și nu mă va iubi în veci nimenia!
Te rog Doamne,
ajunge, ține sănătoasă familia mea,
Sau mai bine
zis puținul ce-a mai rămas acum din ea.
O altă
încercare cruntă te rugăm nu ne mai da,
Sincer după
atâta suferință, eu una nici ca-ș mai putea.
N. Gitty 17.12.1933 - 21.10.2017
