Unii ascund orice colţ de amintire ca să demonstreze că lor nu le mai pasă absolut deloc de celălalt... la ce le foloseşte acest gest? că odată şi odată tot îi mai loveşte palma vremii peste bot de-i face să se uite la ce au şi la ce au avut, să regrete sau să le priască... viaţa tot viaţă rămâne şi ştim foarte bine cum procedează ea, de te scoate din sărite...
... şi în plus, dacă ceva trebuie să fie aşa cum îmi doresc eu, tu poţi face ce vrei tu că eu tot te bântui... :D
[ Toţi sunt tari de pe banca de rezervă, ţipă, gesticulează, îşi pun mâinile în cap de ciudă şi când ajung pe teren unde trebuie să joace cât mai bine şi au posibilitatea să demonstreze că sunt mai buni decât ceilalţi jucători... besmeticii pierd mingea :D ]
Exact aşa e şi într-o relaţie, nu demonstrăm că putem oferi ceva mai bun, mai plăcut, mai de calitate, mai original faţă de alţii doar ne lăudăm că am putea-o face; nu ţinem de cei de lângă noi să nu-i pierdem şi nu dovedim concret că dorim să-i păstrăm în viaţa noastră pentru mai mult timp sau chiar pentru totdeauna... atunci până la urmă ei pleacă fiind sătui să tot aştepte să subliniezi tu ceva important; tragem o tură de plâns, apoi ne consolăm cu ideea că vine ceva mai potrivit pentru noi, dar după o vreme iar ne macină amintirile şi ne chinuim să camuflăm totul ca să nu ne mai gândim la ce a fost... şi tot aşa...
Deci să lăsăm gargara, că indiferent cât te-ai strădui să dai uitării pe cineva de tot, n-ai să reuşeşti niciodată, poţi să-l/să o înlocuieşti cu altcineva, poţi să distrugi tot ce îţi aduce aminte de el/ea însă uneori tot te mai loveşti de momente în care revezi părţi din trecut sau ajungi la termeni de comparaţie între ce e acum şi ce a fost atunci sau pur şi simplu ţi se trezesc amintiri plăcute dând nas în nas cu persoana de pe lista neagră.
Eu zic să trecem peste părţile grele şi să fim oameni până la capăt că odată ce ne-am văzut, am avut ceva în comun o vreme şi ne-am acceptat unul pe altul cu bune cu rele, ba ne-am şi putut iubi, înseamnă că ne cunoaştem, deci nu are rost să ne prefacem că nu ne vedem pe stradă sau să negăm trecutul, a fost şi aşa rămâne... şi hai să fim serioşi, doar un salut nu costă bani şi memoria nu se şterge.
Iubiţi-vă şi acceptaţi-vă, rămâneţi prieteni şi înţelegeţi-vă, asta contează mult! :)
Cineva drag mie a schiţat astăzi câteva rânduri la ceea ce-am postat :) ...şi mare adevăr grăieşte:
RăspundețiȘtergere"Dacă nu ai amintiri înseamnă că nu ai trăit... înseamnă că nu ai fost fericit, că nu ai fost trist...că nu ai cunoscut oamenii din jurul tău. Amintirile sunt cele care ne readuc din când în când o imagine a ceea ce am fost cândva şi a ceea ce am devenit. Totul este trecător în viaţa asta, viaţa nu se opreşte în loc pentru nimeni, şi cel mai sănătos mod de viaţă este să ne aducem aminte de tot ceea ce ne-a făcut să devenim, ceea ce suntem astăzi."
Mulţumesc Ioana T. :*
Şi ca şi răspuns la cele schiţate...
RăspundețiȘtergere"Exact! Lucruri bune/rele, întâmplări frumoase/triste, persoane de suflet/duşmănoase, amintiri de neuitat/de nerecunoscut... toate fac parte din viaţa noastră şi trecutul reprezintă o parte din viaţă oricât l-ai nega. Uneori iţi mai aduci aminte de zilele plăcute ca să te mai însenineze în zilele mai înnorate şi nu văd să fie un lucru rău; eu îmi amintesc cu drag de clipele episodice în care am fost cu adevărat fericită şi îmi place să revăd ce am avut pt că e tot ce am şi mulţi nu înţeleg asta... Cei care susţin că pt ei nu exişti şi nu au amintiri, în timp ce tu ţi-ai dat şi sufletu' să fie bine, înseamnă că n-au trăit cu tine, au fost doar ei în lumea lor... ce oameni... dar există un Dumnezeu, mai primim mai şi plătim, eu ştiu cel mai bine asta... plătesc şi pt alţii nu-i problemă..."
O viaţă frumoasă şi uşoară să aveţi! :)