O reclamă simpatică de Crăciun

Cea mai înduioşătoare reclamă de Crăciun de anul acesta -> ştire preluată de la rtv.net pt că mi-a plăcut :)

Deşi mai este mai bine de o lună până la Crăciun, au început deja reclamele de sezon, iar una dintre cele mai frumoase aparţine lanţului de magazine britanice John Lewis. (spotul TV a fost filmat în Noua Zeelandă)

Reclama începe cu doi copii care fac doi oameni de zăpadă, în curtea casei lor. Însă, înainte de a le pune oamenilor de zăpadă eşarfa şi mănuşile, copilaşii sunt chemaţi în casă de mama lor. Omul de zăpadă - băiat, dispare în dimineaţa următoare şi îl vedem într-o călătorie lungă, în care înfruntă capriciile vremii şi pericolele lumii. Omul de zăpadă ajunge apoi într-un oraş şi zâmbeşte când ajunge la destinaţie.
Motivul călătoriei secrete a omului de zăpadă nu este dezvăluit decât la finalul spotului TV, când se întoarce în grădina sa în dimineaţa de Crăciun, cu un cadou pentru soţia sa - o eşarfă şi mănuşi. Sloganul reclamei este "Oferă un pic mai multă dragoste Crăciunul acesta".

Voi ce faceţi Crăciunul ăsta, uita-ţi de toţi ca de obicei sau le încălziţi sufletele celor dragi aşa cum ar trebui, cu o vorbă bună, o surpriză, un cadou... ? Unii dintre voi mai plini de ei, crede-ţi că merită să vă gândiţi numai la persoana voastră uitând de unde aţi plecat şi ce au făcut alţii cândva ca vouă să vă fie bine? Mai gândiţi-vă o dată dacă merită să vă menţineţi atitudinea de neghiobi... sper să auzim de bine!

Mai uiţi, mai îţi aduci aminte... :)

     Unii ascund orice colţ de amintire ca să demonstreze că lor nu le mai pasă absolut deloc de celălalt... la ce le foloseşte acest gest? că odată şi odată tot îi mai loveşte palma vremii peste bot de-i face să se uite la ce au şi la ce au avut, să regrete sau să le priască... viaţa tot viaţă rămâne şi ştim foarte bine cum procedează ea, de te scoate din sărite... 

     ... şi în plus, dacă ceva trebuie să fie aşa cum îmi doresc eu, tu poţi face ce vrei tu că eu tot te bântui... :D

[ Toţi sunt tari de pe banca de rezervă, ţipă, gesticulează, îşi pun mâinile în cap de ciudă şi când ajung pe teren unde trebuie să joace cât mai bine şi au posibilitatea să demonstreze că sunt mai buni decât ceilalţi jucători... besmeticii pierd mingea :D ]

     Exact aşa e şi într-o relaţie, nu demonstrăm că putem oferi ceva mai bun, mai plăcut, mai de  calitate, mai original faţă de alţii doar ne lăudăm că am putea-o face; nu ţinem de cei de lângă noi să nu-i pierdem şi nu dovedim concret că dorim să-i păstrăm în viaţa noastră pentru mai mult timp sau chiar pentru totdeauna... atunci până la urmă ei pleacă fiind sătui să tot aştepte să subliniezi tu ceva important; tragem o tură de plâns, apoi ne consolăm cu ideea că vine ceva mai potrivit pentru noi, dar după o vreme iar ne macină amintirile şi ne chinuim să camuflăm totul ca să nu ne mai gândim la ce a fost... şi tot aşa...

     Deci să lăsăm gargara, că indiferent cât te-ai strădui să dai uitării pe cineva de tot, n-ai să reuşeşti niciodată, poţi să-l/să o înlocuieşti cu altcineva, poţi să distrugi tot ce îţi aduce aminte de el/ea însă uneori tot te mai loveşti de momente în care revezi părţi din trecut sau ajungi la termeni de comparaţie între ce e acum şi ce a fost atunci sau pur şi simplu ţi se trezesc amintiri plăcute dând nas în nas cu persoana de pe lista neagră. 

     Eu zic să trecem peste părţile grele şi să fim oameni până la capăt că odată ce ne-am văzut, am avut ceva în comun o vreme şi ne-am acceptat unul pe altul cu bune cu rele, ba ne-am şi putut iubi, înseamnă că ne cunoaştem, deci nu are rost să ne prefacem că nu ne vedem pe stradă sau să negăm trecutul, a fost şi aşa rămâne... şi hai să fim serioşi, doar un salut nu costă bani şi memoria nu se şterge.

Iubiţi-vă şi acceptaţi-vă, rămâneţi prieteni şi înţelegeţi-vă, asta contează mult! :)

Memento pentru suflete pierdute

Ai avut o mamă de milioane, mai bună de atât nici că se putea

dar n-ai ştiut decât să dai cu pumnu-n masă şi să ţipi mereu la ea.

Te-a ajutat de fiecare dată şi a vrut să ai parte de toate lucrurile bune

dar n-ai respectat-o când trăia şi acum poţi plânge că nu mai e pe lume.

Dacă o mai ai pe mama lângă tine, ai grijă de ea şi fă bine de-o respectă

Că mai târziu de o vei pierde, viaţa va fi grea şi va deveni infectă.

Ai avut un tată pe care l-ai urât că a vrut să te înveţe o meserie,

n-ai încercat să-l înţelegi vreodată şi mereu l-ai luat la băşcălie.

Timpul a trecut şi tu ai continuat să-ţi baţi joc de toată munca lui,

acum stai şi te plângi că eşti singur, şomer şi nu placi nimănui.

Dacă tata încă mai trăieşte, ascultă ce are de spus şi încearcă de învaţă

Că daca şi el s-a dus, fără un model tare greu te mai descurci în viaţă.

Ai avut bunici care te iubeau şi te lăudau până la stele,

tu n-ai făcut decât să-i înjoseşti şi să-i bagi numa-n belele.

Ţi-au făcut cadouri şi ţi-au dat din pensia lor mică, bani de buzunar,

acum s-au stins şi nici măcar unde le e mormântul, tu nu ai habar.

Dacă mai ai bunici ce te adoră, mai du-te pe la ei şi joacă-n horă

Că dacă odată nu mai sunt prin sat, de tradiţii iarăşi ai uitat.

Ai avut fraţi sau surori care au luptat pentru liniştea ta sufletească,

tu nu le-ai mulţumit deloc, ba’ din contră i-ai pus să mai plătească.

Au renunţat la multe în timp, numai ca să-ţi fie ţie cât mai bine,

gândeşte-te acum când i-ai pierdut că ai rămas doar tu cu tine.

Dacă ai fraţi sau surori ce îţi vor numai bine, mai lasă şi tu de la tine

Că dacă nu-s mai ei să te ajute, să te înţeleagă, tare bine n-o să-ţi meargă. 

***

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor ce nu mai sunt astăzi printre noi şi cărora le simţim lipsa şi să lumineze minţile celor vii care au uitat de cei morţi! 
Mergeţi oameni de aprindeţi o lumânare şi puneţi o floare la mormântul celui ce va fost drag, mamă, tată, bunici, copii... că în perioada cât au fost în viaţă au avut mereu timp pentru voi şi n-au uitat niciodată să vă ofere ce aveau mai bun!