Se spune ca asa cum sunt parintii asa sunt si copiii, ca au pe cine semana, ca tatal se intelege bine cu fiica iar fiul cu mamica si ca sangele apa nu se face. Intr-adevar exista undeva o samanta in vorbele acestea dar asta nu inseamna ca esti copie dupa parintii tai, fiecare om e diferit in felul sau si din toate tu mostenesti doar o mica parte. Parintii iti transmit cate ceva genetic, tu esti pe undeva “produsul finit” din amestecarea “ingredientelor” lor, in unele cazuri se poate observa cine-ti sunt parintii dar sunt si cazuri in care nici macar nu le semeni. Oricum in general parintii ar trebui sa iti ofere o buna crestere, sa-ti dea o educatie, sa te sustina si sa te puna pe picioare pentru a-ti gasi un rol in viata, dar stim bine ca sunt si familii nu tocmai perfecte… Sunt cazuri in care se spune ca un copil ce vede acasa aia va face si el, ca daca tatal se imbata copilul invata acest obicei si cand mai creste il va pune in practica, acest lucru e pe jumatate real pentru ca depinde si de personalitatea sau caracteru fiecarui om. Daca nu exista nici o cale ca sa poti lumina mintea unui copil in sensul de ai deschide ochii si a-i arata ce e bine si ce e rau atunci exista posibilitatea ca acesta sa copieze traditia familiei dar daca intalneste anturajul care sa-l intareasca nu sa-l traga in jos isi va da seama si va ocoli acele situatii penibile pe care le vede la altii. Pe langa asta, omul in general face ceea ce doreste si ce ii place, daca vrea sa savarseasca o anumita actiune, o va face iar daca va dori sa o ocoleasca o va lua pe alta cale, dar nu poti considera ca toate actiunile unui copil sunt pentru ca asa vede acasa…poate vedea si in alta parte, depinde de mediul in care creste si cine se ocupa de el.
Intr-adevar sunt acele cazuri in care copilul face unele lucruri pentru a se razbuna, pentru ca nu este inteles, nu se simte protejat sau nu i se acorda atentie, depinde de familia din care face parte si cum decurg lucrurile intre membrii acesteia.
In alte situatii intalnesti o familie bogata unde parintii pot fi bogati si respectati, oameni cu carte, la locul lor si se asteapta ca si copiii sa calce pe urmele lor dar acestia de la prea mult bine si din comoditate, ajung sa nu mai termine o scoala, sa nu aiba un servici si implicati intr-un anturaj nefavorabil, invata sa se si drogheze, pe langa sa bea si sa fumeze.
Am intalnit de multe ori certuri intre parinti si copii, unde copiii reprosau neajunsurile si nemultumirile lor, diferenta ce se face intre unul si altul, rasfatul numai a unuia dintre ei si alte probleme, pe cand parintii aruncau vina unul pe celalalt si pe munca in strainatate, pe rudele celuilalt parinte si ii subliniaza ca e mai mult din partea lor si ca acolo ar trebui sa se duca si sa ramana, ca nu face ce spun ei ci doar ceea ce vrea si alte chestii.
In viata trebuie sa faci ce ai de facut calculand si responsabilitati si consecinte, nu poti da vina pe copil ca te trage in jos sau ca te opreste din ce ai de realizat, ca te incurca, ca n-ai loc de el… atunci de ce l-ai mai facut daca ii spargi capul cu atatea reprosuri, cu ce e el vinovat ca s-a nascut? A fost procreat, nu a venit pe lume singur ca asa ii venise lui! Mai grav e atunci cand in unele cazuri, cum e situatia pe care am avut ocazia sa o aflu de la altii, cum ca intr-o familie unul dintre parinti decedeaza iar celalalt mai tarziu se recasatoreste, mai apare un fratior sau o surioara si bineinteles parintele vitreg in casa si din una alta esti lasat dintr-o data singur sa cresti tu mezinul familiei, sa intretii si casa si sa te si descurci la scoala… trec anii si vine “lumea” inapoi si pe tine vor sa te dea afara, dupa ce ai fost bun sa-ti consumi viata facand totul si in locul altora uitand de tine, vor sa te abandoneze, doar pentru ca tu esti ceea ce a ramas din familia veche iar asta noua vrea sa fie perfecta, tu fiind un impediment in calea fericirii lor. Dupa mine asa ceva nu se face, unde e inima acelui parinte sa procedeze asa cu propriul copil? Daca e o familie noua asta nu inseamna ca e o viata noua luata de la inceput, in care uiti de unde ai plecat!
Viata o are fiecare si cum si-o face nu numai cum i-a scris-o Dumnezeu, asa ca noi ca si copii nu putem da vina de fiecare data pe parinti cand nu ne-a iesit ceva cum vrem noi, ei fac cat le e in putinta sa iti dea un avant dar de restul echilibrului te ocupi tu. Oricum de-a lungul timpului intalnesti si tu fel si fel de oameni mai noi, mai vechi, oameni care te cunosc deja sau oameni ce vor sa te cunoasca si te trezesti ca la un moment dat auzi ca ti se spune “ ca ai asta in sange de la parintii tai “ si ca “daca ei sunt asa si se comporta asa inseamna ca si tu vei face la fel”… de unde pana unde acest lucru? Ai si tu o samanta din ce au ei, dar nu te poti compara cu acestia, tu traiesti in alte vremuri, ei au trait in vremea lor, ei au gandirea lor invechita, cu cat sunt mai batrani cu atata sunt mai demodati, tu ai alte gusturi, alte orientari, alt comportament, alte raspunsuri la intrebari, alte rezolvari la probleme, nu poti sa fi ca si ei in tot, doar cate o faramitura pe ici colo.
Cel mai bine e sa nu judecam copiii dupa parinti si nici parintii dupa copii, exista diferente in tot, fiecare are viata lui si gandeste singur cum sa si-o traiasca si nu e corect ca un copil sa plateasca pentru obiceiul sau comportamentul parintilor cum nici parintii nu trebuie sa inghita rusinea pricinuita de faptele copiilor.
Cum se zice in ziua de azi in general referitor la copii “fiecare cum si-l creste asa-l are!” … daca ar fi sa gandim la rece de cele mai multe ori, oricat de mult s-ar chinui un parinte sa isi creasca copilu dupa gusturile si ideile sale, intotdeauna copilul va arata si va face cum vrea el, asa ca e mai bine sa il indrumi si sa-i dai sfaturi decat sa il obligi… stim care e rezultatul.
