Te afli in “vestul salbatic” si ai putea fi oriunde… nu conteaza locatia, e important ca existi!Esti o fire rebela de felul tau, incapatanat de multe ori si poate greu de inteles in unele situatii, nu-ti place publicitatea, nu vrei sa fi in centrul atentiei si iti place sa te descurci singur in situatiile de zi cu zi. Nu cauti mila nimanui, astepti sa fi respectat pentru ceea ce esti, nu-ti plac minciunile “frumos ornate” si nici viata traita asemeni unor piese de teatru “din casa”. Ai ce sa oferi, numai sa fie cine sa le primeasca, cineva cine sa le merite, nu oricine! cei prefacuti nu au ce face cu calitatile tale, nu le folosesc la nimik… trebuie sa-ti semene ca sa poata trai ca si tine si sa te inteleaga, trebuie sa aiba un suflet cald nu unul de gheata care sa-l raceasca pe al tau, sa stie cum si cand sa rosteasca acele cuvinte de intarire ca sa poata oferi un antidot pentru o inima agitata de-un venin cenusiu si amar si apoi sa faca din diferite parti importanta ale vietii cate un moment special, care sa-ti doresti sa ti se mai repete des in unele zile ce sunt trecute-n calendar, nu sa-l faci sa para vesnic un cosmar…
In viata de fiecare zi... pentru tine nimik din ceea ce ti se ofera, din toate lucrurile pe care le are altul nu conteaza, cum zic altii "ca are de toate si ca-i merge bine in situatia in care este si ca ar fi prost daca ar renunta"… degeaba asta pe tine nu te face fericit, aproape nimik din lucrurile existente si oferite nu sunt ale tale, nici nu ai nevoie de ele in felul acesta, mai repede te bucuri si te simti mandru de ceva ce-ti faci tu singur sau iti cumperi, ca-s pe merit, pe propriile tale puteri. Acolo unde esti te simti precum un obiect, necesar la fel ca orice altceva din casa si parca ai sta ca un chirias, pt ca platesti pt "favoarea" asta... Simti o dorinta nebuna si vrei sa lasi totul in urma si sa incepi ceva nou, sa aduni de la zero, poate in alta parte, departe de aici, de locul asta sinistru, poate alaturi de altcineva, care te poate intelege, asa cum poti intelege si tu un om. Nu vrei sa sti pe nimeni chinuit de nimik, nu vrei sa sti pe nimeni bolnav sau mai rau ori suferind, vrei sa-i sti pe majoritatea fericiti si multumiti, ingrijiti, linistiti si iubiti precum merita fiecare, tu o sa ai grija de cine trebuie si merita daca vei fi lasat, sti sa iubesti si poti fi iubit si tu la randul tau fara frica, nu o sa iti bati joc de sentimentele nimanui, niciodata nu ai vrut sa faci asta si-ti pare rau daca s-a interpretat vreodata acest lucru asa printr-o despartire necesara, neprevazuta sau fortata…
In alta ordine de idei, sa vorbim si de parinti… mai bine zis de mame, niste fiinte absolut necesare, grijulii, doar ne-au dat nastere si e de datoria lor sa ne stie bine si in siguranta, dar uneori mai intrec masura! Iti repeta ce e de facut cu viata ta in fiecare zi si cand crezi ca a terminat tot ce avea de zis o i-a de la capat, dar macar de-ar face-o pe-un ton calm pe care sa poti s-adormi cand te-ai plictisit de ascultat povestea, dar nu e tocmai asa, e putin tipator sa fie sigura ca te tine treaz, sa auzi tot si vorbind intr-una tu nu-i poti spune prea multe inapoi, ca sa stie ce anume te doare din toata vorbaria si atunci cand ajungi sa o faci ea e deja gata suparata, suparare ce poate tine si cateva zile, numai bine e loc de putina liniste…
Nu este de ajuns... de vede ca nu te-a prea convins, aduna toate fortele din casa si din jur si ii intoarce pe toti impotriva ta, nimeni nu mai tine cu tine, nimeni nu-ti mai da dreptate, toti vorbesc si cred ca si ea, de parca ar folosi acelasi creier, unul pentru toti si toti pentru unul, e grav… Uneori are dreptate si e bine sa o mai asculti dar uneori strica relatii, ea vrand sa iti fie bine te “parcheaza” in locuri de unde tu ai vrea sa pleci si poate ai si plecat, rezisti cat rezisti ca doar ai suflet si ii impaci pe toti, ca de nu ar fi iubire nu ai putea sta langa alt om, uneori iubirea chiar de nu mai e asa puternica tot mai stai acolo din mila, din necesitate, din obligatie din mai stiu eu ce, pana cand vezi ca nu e de tine si nu mai poti, si-atunci spui “ho! pana aici!” si dispari ori ca “magaru-n ceatza” ori pe-acolo ca o “iapa-n fumul de tigara”…
Hei, ce te-ai face fara parintii tai? e bine pana-i ai dar uneori ar trebui sa te lase sa alegi ce-ti doresti in viata, ei te cresc pana pe la 18 ani sa zicem asa o varsta normala, dupa care ar trebui sa-ti dea pace sa-ti deschizi ochii sa vezi ce vrei de fapt si ar trebui sa fie fericiti cand te vad pe tine fericit asa cum iti doresti tu, unde si langa cine crezi ca iti e bine… daca vreodata crezi ca iti e bine pe calea pe care ai ales-o tu deja si simti ca esti implinit si multumit, atunci nu asculta niciodata de Mama!! ca ajungi sa lasi ce ai gasit tu pentru ceva ce vede ea mai bun si apoi poti sa plangi, de-ai dat cu piciorul sansei nu mai e cale de intors si oricat s-ar chinui altul sau s-ar preface ca va fi bine tot nu e un loc bun acolo pentru tine si fiindca ai o singura viata incearca sa o traiesti cum vrei, sa faci ce-ti place, fara teama ca “Oare ce va zice Mama, dar cei din jur?”. Bineinteles fa ce ai de facut cu cap si sa iti respecti persoana, sa nu ajungi “zdreamtza” nicaieri!… Ai gasit ce-ti place, pleaca! Nu fi sluga nimanui, nu fi “figurina” de companie, nu fi “masca de binefacere, vindecatoare, ori reparatoare” a altcuiva, nu fi “prada de acasa” a unui “leu vesnic infometat in cautare de gazele” ce te “savureaza intens astfel ca te despica, ca la abator” nu fi ceea ce nu vrei doar pt ca trebuie sau ca asa vor altii, fi TU si fa ce-ti place si atunci vei putea spune ca ti-ai trait viata asa cum trebuie… si esti fericit!
Recunosti ca ai unele defecte si unele nici tie nu-ti convin... te implici cu prea mult suflet in majoritatea lucrurilor pe care le faci si uneori cum se intampla in viata sentimentala, te indragostesti puternic sau sa zicem asa esti foarte atras si te atasezi de acea persoana, de care mai apoi te dezlipesti cu greu mai ales daca se aseamana mult cu tine si nu pt ca esti asa de incapatanat ca nu vrei sa crezi ce ti se spune, dar iti este greu sa treci peste fazele de convingere si incredere intr-un scurt timp fiindca ai fost "pacalit" de prea multe ori si e mai bine sa clarifici ce e de clarificat la timp. De obicei precum e in constructii e si intr-o relatie, prima data trebuie facuta o fundatie puternica care sa sustina mai apoi intreaga cladire si sa reziste... de-abia mai ai tu incredere in tine, de aceea dureaza un timp pana sa si-o castige altii pe a lor, in ochii tai si-n sufletul tau…
Cand ajungi sa fi multumit de ceea ce ti se dovedeste, fara sa se schimbe pe parcurs, defectele personale de care se plang unii si care cred ca s-ar putea sa-l faca sa sufere pe cel de-alaturi, nu sunt intotdeauna asa de grave si la unele situatii se poate evita sa se ajunga daca stim cum sa ne comportam unul cu altul si exista respectul de sine in primul rand si apoi respectul unul fata de celalalt si intelegerea… impreuna cu cineva se pot face si se poate trece peste multe, altfel te poti descurca, trebuie doar sa-ti folosesti fortele proprii, mintea, invataturile adunate, sa existe curaj si sa nu fie lasati altii sa profite de bunatatea ta, trebuie sa existe dorinta de a ajuta unul pe altul si de a face o echipa.
Nu te faci ca uiti daca ai promis ceva... incerci sa te ti de cuvant sau nu promiti daca nu esti sigur de gravitatea sau sinceritatea lucrurilor. Ti-ai zis ca de e sa pleci candva, sa parasesti cuibul familiei si sa te alaturi unui “vultur” singuratic cu, care sa formezi mai apoi un “stol”, trebuie sa vezi in interiorul aceluia un suflet mare si pentru ca asa esti si tu ai sa zbori probabil la momentul potrivit… doar sa aiba grija de tine cum eventual ti s-a promis si tu vei face la fel, daca iubesti nimic nu mai conteaza, merita sa incerci sa mergi mai departe. Speri ca atunci cand va sosi momentul acela minune, sufletul acela nobil sa-ti fie prima iubire bine meritata si bine ar fi si ultima, sa-ti gasesti linistea de care ai nevoie pentru cat mai mult timp din viata ta si sa fi multumit de realizarile tale asa cum iti doresti de atata vreme... speri sa puteti sa fi-ti unul pentru altul si sa deveniti impreuna mai puternici sa nu va poata desparti nimeni si nimic... niciodata!
Uneori simti nevoia sa dormi, te simti foarte obosit dar nu poti sa adormi fiindca nu-ti gasesti locul tau, stii ca dormind intri in visul din care nu mai vrei sa iesi, unde te simti “ca acasa”, esti in lumea ta, te simti foarte bine, dar din care esti trezit obligatoriu in fiecare dimineata si ce urmeaza mai apoi ti se pare un cosmar, nu te simti implinit, nimik nu-ti aduce fericire, iti e scarba de intamplarile de zi cu zi, iti e groaza de aceleasi persoane pe care le intalnesti si ai vrea sa evadezi, sa simti ca poti face ce vrei tu fara limite si consecinte, undeva unde nu te judeca nimeni… nu se stie unde e acel loc, dar daca te stradui sa-l gasesti, intr-o zi vei ajunge acolo si poate va fi bine…poate…
Daca viata asta tot e sa fie asa mizera, de ce sa joci numai cum vrea ea? de ce sa nu-ti urmezi destinul? daca lucrurile se intampla asa cum le vezi de fiecare data, inseamna ca asa trebuie sa fie si atunci indiferent de ce anume se intampla tu trebuie sa continui, toate au loc cu un scop in viata asta si daca esti destul de rapid sa reactionezi sau ai tupeul necesar atunci fa tot ce-ti sta in putinta sa fie cum vrei tu! Si tu poti detine puterea nu numai altii, chiar daca nu intotdeauna puterea e la fel de intensa dar o poti folosi in scopurile tale pe care trebuie sa le atingi… si cum se spune “incercarea moarte n-are” sau “ce nu te omoara te face mai puternic” astea chiar ar trebui sa-ti fie de folos. Trebuie sa iti doresti sa poti realiza ce iti propui, merita sa incerci in orice situatii ca de nu incerci nu ai de unde sa stii care va fi rezultatul doar din presupuneri si sa ramai vesnic cu intrebarea “ Oare cum ar fi fost?” Mai bine incearca! Si daca e sa risti si sa nu castigi intotdeauna e bine si asa, macar ai mai trecut peste o etapa a maturizarii si devii mai “calit” in viata, pentru datiile viitoare ai sa stii cum sa reactionezi la ce ti se ofera si vei stii sa inveti din propriile greseli si din greselile celorlalti astfel incat sa nu le mai repeti sau sa nu procedezi la fel ca ei.
Te doare ca nu esti acolo unde e un loc pentru tine, te doare pt ca tu nu ai nimik al tau, nu ai un cuib propriu in care sa te simti in largul tau, sa faci ce doresti, sa aduci acolo ce iti place, sa fi in lumea ta de sub nori dar cu picioarele pe pamant... intotdeauna faci multe pt toti, iti dai sufletul din tine si crezand ca uneori le vrei doar bine, ei sufera… Doamne, oare de ce viata trebuie sa fie intotdeauna atat de complicata si din ce in ce mai apasatoare?... niciodata nu ti-a fost usor si nu ai reusit sa obti intrutotul ce ti-ai dorit, de multe ori ai ramas cu “ochii in soare” in timp ce toate pareau ca merg struna, dar numai aparent erau asa cand de fapt nu erau…
Toate cele scrise sunt parti din sufletul tau... si de asa simt si altii atunci cred ca ar trebui sa va cunoasteti, asa ar fi mai bine, mai usor, dar cine stie pe unde si de unde sunt acei altii? Ca de existat exista!... Te intrebi pt cine esti mai important?... In primul rand pentru tine insuti, tu esti propriul tau stapan, de tine iti e frica cand faci o greseala, de tine te bucuri cand ai obtinut ceva nou, de tine esti dezamagit cand ti-ai pierdut curajul, de tine esti mandru cand ai realizat ceva, pe tine te doare si-ti suporti suferinta... si de-abia dupa tine, le pasa si altora, unii din ei ar trebui sa fie parintii si putinii prieteni pe care-i ai... fiindca pana acum nu le-a pasat multora de tine, majoritatea s-au folosit de bunatatea ta si suferi mereu, esti totusi o fiinta si ai suflet sa simti bucuria si durerea dar nu esti pregatit pentru ce doresc altii sa fi si esti satul sa te oferi “jertfa” sau sa platesti pt greselile altora, sa fi in fata lor si nimeni sa nu te vada, asa cum esti si vesnic sa-ti caute defecte, sa urle, sa tipe, sa te certe, sa ai numai reprosuri, sa nu fi bun de nimik... si pentru toate tu sa platesti un pret scump, pt ce oare? pt nimik altceva decat fericirea si iubirea pe care ti-o doresti tu, in lunga sau scurta ta viata!... dar poate o sa fie bine intr-un final, asa ai vrea sa crezi tu! pana cand asa va fi... inca mai speri ca iti gasesti jumatatea perfecta, locul de munca mult visat si ca poti sa le pastrezi fara sa ti le ia altii din cine stie ce motive… ca nu esti la fel de bun cum e altul, ca nu esti ceea ce se cauta, ca ai nu stiu ce defecte, ca ti-au iesit pistrui, ca ai aspect fizic prea placut, ca ai o varsta depasita, ca te straduiesti prea mult si prea bine-ti ies toate, ca ai emotii si vise si le ti pt tine, ca ti s-au adunat prea multe calitati, ca nu ai destui bani de mita, ca vezi cam multe si ar trebui sa te faci ca nu le vezi, ca nu poti avea incredere in nimeni si nimik... iti faci ganduri cu ce se va intampla cu tine pe parcurs si apoi ce va mai face restul?... nu se va misca nici macar un deget mic nicaieri pentru tine, va trebui mereu sa te descurci singur si trebuie sa fi tare, ca-n lume esti precum un bob amarat de mac pierdut intr-o intindere imensa de nisip, unii nu vor sau nu pot sa te vada, altii habar nu au ca tu existi! Eu te stiu ca esti acolo, chiar daca preferi sa-mi pledezi mut! asa cum si tu ai aflat acuma, ca eu am fost intotdeauna aici si voi ramane!
Esti intr-un stres mereu, parca nu mai ai curajul de la inceput si nici puterea sa continui, dar nu te lasi, inaintezi! fiind in mijlocul unui razboi cu viata... razboi ce nu se va termina niciodata!
