Mulțumim că ești o persoană drăguță în general
când ai nevoie de ceva ce numai noi putem să-ți oferim, însă nu răspunzi nici
măcar cu un cuvânt niciodată, nu schițezi nici o reacție, indiferent despre ce
ți-am scrie, ce ți-am spune, ce ți-am face, indiferent cât încercăm să
evidențiem că ne pasă de starea sau existența ta cum facem cu majoritatea celor
ce contează, cât ne bucurăm, iubim, râdem sau plângem în rând cu lumea, la modul
amical bineînțeles, categoric nu vorbim aici de iubiri nelămurite între sexe care
au speriat vestul... Nu, nimic nu contează, ești tu și restul lumii de la care
ciugulești ce ai nevoie și apoi suntem noi care suntem conștienți de ceea ce
faci dar te iertăm de fiecare dată, ne este milă de sufletul tău subțire,
casant ca aripa fluturilor, puțin colorat dar într-un mod transparent, ne este
milă de tine cum încerci să te îngrași de pe urma tuturor și atunci când te urci
pe cântar nu pare că te-ai îngrășat deloc, poate doar în ochii lumii ești o
oaie grăsună, în esență rămâi un om slab, slab de îngeri.
Eu una nu sunt bogată deci nu pot face cadouri
scumpe nimănui poate doar mici atenții dar nu oricui și nici nu mă pot duce în
voie prin străinătate că nu dispun de mari fonduri financiare, nu plimb pe
nimeni cu mașina pentru că nu am una personală și nici carnet de șofer, îmi iau
lumea la pas, nu sunt un om prea fericit dar zâmbesc și încerc să-i înveselesc
întotdeauna pe alții, nu sunt o ușuratică care să-i sature pe toți doar ca să
capete importanță și un gram de atenție, mai bine rămân în lumea mea, nu-mi
place să fiu în centrul atenției, sunt glumeață dar nu populară, sunt de fapt o
simplă fată de casă, care preferă să facă ordine-n ”colibă” sau să învețe o
rețetă nouă și să se piardă prin bucătărie, nu să meargă la cules de ”sfeclă”… iar
să mă apuc să cumpăr oameni prin diferite moduri ca pe obiecte la obor doar ca
să mă laud că am strâns în viață mulți prieteni, pe asta niciodată nu am să o
fac pentru că văd lumea cu alți ochi față de alții... E drept, multora le place să profite, culeg
tot ce pică de bună voie sau silit de la taraba bogaților dar și mai drept e
că, mulți ca mine nu-s dar nici eu ca ei prea mulți nu caut.
Dacă am fi întrebați de sănătate, ni s-ar da
câteva sfaturi, ni s-ar cere păreri, idei sau doar ni
s-ar zâmbi sincer la un salut, noi ne-am bucura, nu am fi irascibili ca tine,
am considera că se știe că existăm și se dă doi bani pe noi, am considera că
avem o anumită valoare chiar și atunci când nu avem nimic de oferit, când nu
trebuie să hrănim pe nimeni ca să aibă ochi să ne vadă și gură să ne rostească
gratis un cuvânt, când nu trebuie să ne lipim ca un scai de fiecare în parte ca
să nu ne pierdem și noi în mulțimea de ovine blonde, brune, roșcovane, cu ochelari de cal și căpăstru din
lumea celorlalți , când putem să ne purtăm liber și ne întâlnim cu oameni dragi fără să
ne cuprindă spaima ca de un necunoscut întunecat, de o indiferență amară sau o
tăcere de mormânt...
Nu e tocmai plăcut să întâlnești oameni aparent
prietenoși cu toată lumea, confuzi de personalitate și instabili de caracter, care
ți se confesează, ți se spovedesc ca la preot sau se simt mândri să o vorbească
de rău pe doamna cu pată-n frunte și ruj, iar apoi să schimbe direcția brusc și să se
lase cumpărați negândit de acea doamnă cu
un borcan de dulceață oferit cu scopul de a se îmbarca la bordul bârfei, mai
apoi să se sudeze tocmeala i se pune sub bot și-un borcan cu zacuscă pentru ca
nu cumva să-i fi pierit interesul de complot împotriva altora… tu nu ești
întrebat mai nimic fără scop și nici nu ești lăsat să zici prea multe dar știi
deja ce urmează, știi că amețita asta de oaie neagră nu îi e de folos nimănui
prea mult, așa că asculți tăcut și-ți plimbi ochii peste stână după un eventual
domn lup… în timp scurt așa cum era de înțeles, oaia neagră este înlocuită și
cum doamna o evită subtil, vine iar la
tine să se spovedească dar tu ești din nou tăcut, pentru că e evident că omul care-i
prietenul tuturor de fapt nu e prietenul nimănui și mai bine te ferești de el
decât să-l bagi în casă să te fure din cuvinte și murdar la gură de rozetă să
te lingă pe-ncălțări.
Drept e că ne întrebăm uneori ce au alții atât
de special și nu avem noi sau ce e în neregulă cu noi ăștia din altă categorie
de oameni dar probabil că e doar acel gând tatuat în creier, de disconfort al Eu-lui,
ne încăpățânăm să acceptăm și să ne
acomodăm cu faptul că s-ar putea să nu valorăm nici cât un bob de mac sub
unghie pentru majoritatea din jur, că nu suntem destul de buni pentru a fi
observați, nu suntem destul de deștepți dacă nu ajungem la aceeași concluzie
într-o situație, că nu existăm dacă nu facem lucruri excentrice și nu încălcăm
regulile naturii… nu ne-am născut să fim
perfecți ci speciali, de aceea nu putem fi toți la fel, ar fi un haos să rămânem
toată viața la stadiul de ”salată de icre” fără să ne emancipăm... mie nu-mi
plac icrele, nu-mi place să copiez stilul de viață al nimănui, nu am nevoie să
împrumut și să mă exprim cu vorbele altora ca un dictator afon, nu lupt să
depășesc standarde impuse și nu sunt
nici de modă veche, reprezint mai exact cea mai bună variantă a mea, cea originală.
