Sfarmaturi...

     Daca stii ca poti face fericit un om prin simple gesturi si cuvinte, atunci fa-o nu te zgarci! chiar daca tu pari fericit, poate celalalt nu este si se pune sa adune ca un milog sfarmaturile de fericire cazute de la tine... nu-l lasa sa se uite dupa tine ca dupa naluci, nu fii atat de mandru de tine incat sa-ti zboare si nasturii de la blugi si nu-i vorbi urat, nu te preface ca nu il vezi sau ca nu exista pentru ca sta in fata ta si stii bine ca inseamna ceva... 
     Toti suntem oameni, ne bucuram de orice nimic, de orice lucru bun si frumos si chiar daca uneori mai gresim, tot nu meritam sa fim tratati cu indiferenta! Mai iarta si nu trai cu mustrare de constiinta ca nu ai facut ceva din ceea ce ai fi putut face lejer pentru oameni care azi ii vezi si poate maine pier...

Clovn...

     

     Uneori esti obligat sa fi orb, sa fi surd, sa fi mut si sa faci pe prostul ca si cum nu stii si nu intelegi nimic din ceea ce se intampla pe scena din fata ta, trebuie sa zambesti si sa urmaresti piesa mai departe, sa dai din cap si sa te chinui sa poti crede parerea altora stiind ca adevarul pe care-l cunosc ei e la fel de eronat ca si adevarul pe care-l cunosti tu, iar jocul nu mai e distractiv atunci cand faci parte din piesa si ai ca partener de joaca un clovn ipocrit... 
     Clovnul ipocrit stie sa se prefaca, stie sa traiasca doua vieti false in una singura pentru ca asa l-a invatat meseria si asteapta ca toti partenerii de joaca sa creada minciunile lui, profita de orice ocazie ca sa-si faca de cap si sa cheltuie toate resursele tale, distruge tot si isi bate joc de partenerii care au acceptat sa-i ierte ipocriziile si care sperau ca intr-un final acestea vor trece si se va comporta ca un clovn normal... dar oricat te-ai stradui sa faci totul cat mai bine si sa incerci sa traiesti cat mai frumos, clovnul ipocrit chiar daca imbatraneste va ramane la fel si te va trata toata viata la misto pentru ca asa s-a nascut el si cand te astepti mai putin il va apuca nebunia, va ridica piciorul, te va strivi lejer si apoi iti va da foc in public... Mai ai timp sa te miri? 

La capat de lumanare

     Cel mai greu e sa te uiti la fotografii cu oameni morti, oameni pe care i-ai cunoscut, pe care i-ai vazut pe strada, alaturi de care ai strans amintiri sau poate chiar pur si simplu straini, oameni care in ochii lumii raman vii dar pentru tine sunt morti pentru totdeauna... 
sunt oameni vii care circula prin viata ta si poti sa ii consideri ca si morti pentru ca nu dau doi bani pe tine, pe cand sunt oameni care sunt morti si din pacate nu poti sa-i mai consideri vii dar poate ar fi dat totul ca sa-ti fie bine...
si mai apoi vine vremea cand mori si tu, vested, malad sau inopinat... atunci se va sterge orice urma de existenta, a ta, a lor, a tuturor...Dumnezeu sa aibe grija de sufletul fiecaruia, atat a celui decedat cat si a celui viu...