Atunci când timpul lasă amprente peste tot

     Până nu ai pierdut un om drag, habar n-ai avut cât poate să doară lipsa acestuia și nici nu i-ai putut înțelege pe alții care purtau o astfel de durere. Se zice că timpul vindecă rănile și îți alină durerea pricinuită în urma unei plecări definitive de pe lume, însă culmea, după atâta vreme parcă golul se face tot mai mare și gândul la lipsa omului drag te strânge de gât, te sufocă, îți face inima mică și tare ca o piatră. Acum ești bine, ca mai apoi brusc să te simți bolnav, să nu știi ce te doare mai intens, să paralizezi, să fii mort de dor, înjunghiat de câte ori revezi același film tragic care acoperă orice moment frumos petrecut vreodată și cu lacrimi în ochi să îți dorești mai că nu, să-ți tragi un glonț în cap, ca să pui capăt durerii. Nu poți rămâne neafectat în urma apelului telefonic din 19 august 2017, ce îți dădea o veste cât se poate de rea, în care ți-a fost dat să auzi vorbele mătușii tale printre lacrimi ”Hai Mimi încoace că, cred că o murit tatăto...” iar pe fundal se auzeau strigătele mamei tale ce încerca să-ți resusciteze tatăl, ”Heli! Heli dragul meu nu muri, nu mă lăsa, ce fac io și pruncii fără tine? Heli...”. Tu te înmoi, te albești, izbucnești în plâns și-l implori pe Dumnezeu să ți-l lase pe Tata și cât poți de repede alergi la locul cu pricina unde vezi Smurd-ul și speri că-l vor resuscita și totul va fi bine, însă din păcate mai primești o palmă când e declarat decesul ”nu mai avem ce face, e mort de câteva ore”, dar era cald, l-am ținut de mână, nu puteam să-i dau drumul...
     Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-am fi sunat, dacă nu ne-am fi dat seama că ceva nu era în regulă, pentru că nu răspundea de câteva ore la telefon, n-ar fi știut nimeni că e mort; bine că suntem obișnuiți să ne contactăm în mare parte zilnic... a fost o noapte grea, groaznică, sufocantă, de alergat și de înnebunit... Tata mort, Mama la spital, bunica paralizată-n pat, noi copiii disperați și multă agitație...
     Acum oamenii se uită la tine și văd un om normal, vesel, pentru că așa ești, așa te știu, ai pentru ce lupta, însă ce e în interior nu știe nimeni, putrezești pur și simplu, oricât ai fi de tare, te stingi numai la gândul că o parte din copilăria ta, din ce aveai mai important în viață, un prieten, zace acum sub o placă de beton în cimitir. N-ai să înțelegi niciodată cum un om poate muri pe neașteptate, ce l-a frământat atât de mult, de ce nu a putut să sune, să spună că se simte rău sau de ce nu l-ai putut salva; i-a spus doar mamei sale paralizate, că el crede că în ziua aia moare și din păcate așa a fost. Nu poți trece peste faptul că nu ai fost lăsat să îți iei la revedere, să îl mai strângi în brațe măcar o dată, să mai schimbați câteva vorbe sau să fi știut din timp când e ultima zi, să fii pregătit pentru a nu mai avea Tată! Dumnezeule, asta e infernal de greu, ai crescut cu Tata, ai făcut atâtea împreună cu el, s-au creat amintiri, legături și dintr-o dată nu-l mai ai! Când chiar a fost ultima zi, a fost cu câteva ore mult prea târziu, iar atunci nici ținutul de mână, nici mângâiatul, nici pupatul frunții, nici strânsul în brațe, nici urletele disperate de durere nu l-au mai putut aduce înapoi, chiar de știu că ar fi vrut!
     Apoi, mai târziu ca să nu te trezești din transă cu totul, prin 22 octombrie 2017, te pregătești să îți îngropi alte amintiri, de grădiniță, de pâine prăjită cu ceai, de vinerea ”banchet”, de salutul de la geam, ca să ajungi să vorbești singur prin cimitir cu două grămezi de pământ și să nu îți răspundă nimeni. Măcar pentru a doua lovitură erai atenționat că inevitabilul va avea loc, de bătrânețe, de boală și de necaz, că nu e ușor ca părinte țintuit la pat de ani de zile, să îți vezi fiul care te-a îngrijit, mort înaintea ta, într-un afurisit de fotoliu, la un metru de tine și să nu poți face nimic... Măcar Bunica înainte să intre în comă și apoi să plece definitiv dintre noi, a apucat să afle că e pe drum un nepoțel și printre ultimele ei cuvinte au fost: ”Acolo este un bebeluș? vine barza? ce va fi, băiat sau fetiță? nu-i bai, sănătos să fie și să nu îți fie frică de naștere, e frumos să fi gravidă da să nu îți fie frică de naștere, trece repede și uiți tot ce te doare!”. Tata din păcate nu a apucat să mai afle, știa ceva dar nu era sigur, de fapt după înmormântarea lui am aflat și eu că într-adevăr îi vine alt suflet la schimb și n-am știut dacă să plâng mai tare sau să mă bucur. O vreme eram oarecum tulburată că tot timpul îmi era teamă că dacă fac un copil poate va muri cineva drag și cam asta s-a întâmplat și atunci mi s-a părut necinstită situația de a-mi fi luat Tatăl ca să pot primi un copil în schimb, mi-aș fi dorit să pot să îi am pe amândoi, așa ar fi fost frumos... Mai târziu am înțeles că acest copil a venit atunci când trebuia, la momentul și locul potrivit, degeaba era așteptat cu câțiva ani mai devreme în alt loc... Așa a trebuit să fie, dacă nu aș fi fost însărcinată, după o așa lovitură probabil că cedam, dar știind că urmează să devin mamă, am avut pentru ce să lupt și totodată s-a umplut oarecum un gol și-n viața mea și în a celorlalți membri de familie, deci a venit ca să aline din durere.
     Oricum ar fi, mie mi tare greu să îi știu pe amândoi absenți, tăcuți, nevăzuți și reci... În cimitir e groaznic, e prea liniște, e frig, e doar pământ, iar cei dragi sunt atât de singuri, mereu singuri și noi suntem singuri în timp ce ne înconjoară alți oameni, singurătatea asta e ca o boală grea pentru cei vii.
     Acum ca să nu am liniște, trăiesc fiecare zi cu teama să nu o pierd pe Mama, ar fi altă durere, alt chin, altă dereglare de minte, de inimă, ceva insuportabil... dacă o fi să mor, eu cred că de necaz o să mor, pur și simplu, că numai gândul de a te vedea la un moment dat singur, te omoară, e greu să trăiești printre străini, ăia nu dau doi bani pe tine, rar găsești oameni de bază, dar ca Mama și Tata nu-i pe lumea asta nimeni, sunt de neînlocuit...
     Astăzi trebuia să îți spunem ”La mulți ani!” Tati, să râdem, să glumim, să fim o familie, dar din păcate pentru noi... ”abonatul apelat nu mai poate fi contactat”... :(

Părinți și copii

     🎭 Mulți din părinții din ziua de azi nu se știu bucura de ceea ce au și uită că a avea un copil sănătos și normal e mai presus decât de a avea unul foarte deștept cu care doar să se laude. E una când obligi un copil să facă anumite lucruri și alta când e curios el să încerce lucruri noi, totul trebuie să vină de la sine. Faptul că îi prezinți copilului o jucărie, un creion,o carte și îi citești tu din ea sau vede imagini pe care oricum le recunoaște din jurul lui nu e o problema, trebuie să te ocupi de el, să îi arăți, să îi vorbești, să îi explici, să faceți lucruri împreună, că nu le poate învăța singur de capul lui pe toate. Problema e atunci când ai un copil energic căruia trebuie să îi găsești mereu activități noi și inteligente pentru că altfel se plictisește, iar tu ca părinte refuzi să îl ajuți să avanseze, să evolueze, să încerce ceva nou și îl limitezi pe principiul că “încă nu e vremea“ de-l faci să bată pasul pe loc până se lasă păgubaș și nu-l mai interesează niciodată nimic.
     N-am să îmi oblig copilul să facă ceva dacă nu e cazul, le va face el singur când va fi pregătit, la momentul potrivit (ca și în cazul nostru cu unele cuvinte pe care le-a prins din zbor și le-a redat, că doar nu îi cântăm toată ziua de exemplu "mama" și "tata" la ureche sau cu ridicatul în picioare, nu am exersat ca la circ, pur și simplu a făcut-o singur pentru că și-a dorit, e ambițios și dornic să se descurce singur)... Deci eu doar am să îi pun la dispoziție ceea ce are nevoie și am să îl ajut cu orice crede că e potrivit pentru el sau își dorește să facă și mai întâi de toate am să îl iubesc, pentru că de dragoste, afecțiune, o mâncare bună, un somn liniștit, o familie unită în care să se simtă mereu acasă, de sfaturi utile și vorbe bune are nevoie cel mai mult. Ca și părinte, copilului tău trebuie să știi să îi fi un bun prieten, protector, un sfătuitor de bază, un îndrumător și o persoană de încredere, nu tot timpul doar un “dresor” critic și certăreț pe motive banale.
     E drept că nu toți copiii sunt la fel, unii se dezvoltă mai repede, alții mai târziu, unii au tragere de inimă să încerce să facă ceva, alții sunt mai lenioși... Care cum, dar asta nu e un motiv de critică, de laudă sau alte cele, nu i-a născut aceeași mamă și și așa ar fi diferențe între ei, ca și caracter, personalitate, dezvoltare... Mai bine fiecare să se bucure de copilul său pentru că sunt unii care n-au parte nici de binecuvântarea asta și să facă să îi fie cât mai bine, să îl crească cum crede de cuviință, fără să caute detalii în familia altcuiva, fără să facă niște banale comparații cu copilul altuia, pentru că indiferent cum ar fi tot copilul tău rămâne, iar o încurajare e de o sută de ori mai bună decât o ceartă zdravănă.
     În altă ordine de idei, nu participăm la concursuri, copiii nu sunt accesorii, telefoane inteligente, animale de companie sau cai de curse, nu se fac pariuri pe care e mai bun...
Pe scurt, cum îți crești copilul așa îl ai! Depinde de tine ca părinte ce exemplu îi dai! 👼

Pitic

🎀 Piticul tău și timpul petrecut cu el e mai important decât orice altceva ce poate să mai aștepte. Joacă-te cu el, citește-i povești, învață-l lucruri noi, gătește-i ceva bun, ocupă-te de el, surprinde-l în câteva imagini și filmulețe pentru a îmbuna nostalgia de peste câțiva ani și mai presus de toate, iubește-l din toată inima ta pentru că de acolo s-a născut atunci când a început să dea iubirea pe dinafară de nu mai încăpea în doi oameni și s-a născut al treilea, ca să vă completeze familia! Crește-ți împreună frumos, voinici, cuminți, deștepți... pentru că odată ce timpul a trecut nu se mai poate întoarce înapoi iar cel mic va fi dintr-o dată prea mare. 🎀
Un copil îngrijit și bine iubit, e mereu cu zâmbetul pe buze, e un copil fericit! ♥

Copil scump și drag

Doi ochi mari, luminoși, albaștri-verzui,
Se tot uită cu admirație la mama lui.
Cu genele-i lungi, ce în clipit îi fac vânt,
O mângâie și o alintă în lipsă de cuvânt.

Mânuțele-i micuțe au activitate ne-ncetat,
Lovesc în semn de atenție, în tăblia de la pat.
Degetuțele fac cărări în părul mamei lui,
Când îi citește povești cu aventurile nu știu cui.

Piciorușele-i grăsuțe, ce nicicând nu obosesc,
Prin casă, curte, mult să umble își doresc.
În pătuț, drăguțul este fericit, se balansează,
Îi zâmbește mamei și ca un pinguin dansează.

Cu chip senin, angelic și guriță fără dințișori,
Strigă “mama”, “tata” de cum se trezește-n zori.
E simpatic, drag, energic, tot e numai bucurie,
Un pitic ce e figură mare și are o inimă zglobie.

                                                                                           Dominic 👼

Dominic, îngerul meu mic

D.umnezeu mi te-a trimis cadou pe această lume,
O.mulețul meu cu zâmbet inocent, vioi și scump,
M.inune cu ochi senini, sa fii în clipe grele, când,
I.nima mea spunea adio, la om drag pe acest pământ.
N.imeni altcineva nu ne putea mai bine completa,
I.ubirea ce în noi doi oameni simpli, nu mai încăpea,
C.opil dulce și vesel, ce ne zgudui plăcut liniștea.

La revedere Bubu... nu te vom uita!

La revedere Bubu, acum nu trebuie să te mai necăjești, e bine,

Să nu îți fie frică de nimic, Tata are iarăși grijă acolo sus, de tine,

Nu ai fost singură niciodată chiar daca uneori așa ți se părea,

Au fost momente grele și pentru noi și pentru tine, dar lumea te iubea!

Doamne,  ai luat fericire, ai luat suflet, ai luat bucăți din mine,

Am tot încercat să fiu tare mereu pentru altcineva,

Aveam ”lozinca” mea că mă descurc și totul va fi bine,

Dar nu credeam că ai să mă desparți încet și de familia mea.

Nu mai am cum să joc domino și remi cu Bubu mea,

Nu ne mai invită la ”banchet” cum zicea și făcea Ea,

Nu mă mai așteaptă nimeni cu pogăcele la tramvai,

Ca să-mi ureze ”Mimi, spor la muncă, o zi bună să ai!”

Am râs, am plâns, am copilărit, am călătorit împreună,

Ai făcut tot ce puteai să faci, să completezi ce ne lipsea,

Acum 5 ani când ai paralizat, Bubu te-am pierdut puțin,

Dar erai acolo, însă acum nici de mână nu pot să te mai țin...

Ce urmează  Doamne, să mă lași singură pe lume?

Crezi că n-am fost destul de singură și-așa?

Îi chemi pe toți ce mă iubesc, pe rând la Tine

Și ca ei nu mă iubește și nu mă va iubi în veci nimenia!

Te rog Doamne, ajunge, ține sănătoasă familia mea,

Sau mai bine zis puținul ce-a mai rămas acum din ea.

O altă încercare cruntă te rugăm nu ne mai da,

Sincer după atâta suferință, eu una nici ca-ș mai putea.

N. Gitty 17.12.1933 - 21.10.2017

La revedere Tată... Te iubesc!

De ce l-ai luat pe Tata, Doamne?
De ce nu ai dat un semn de suferința sa?
De câte ori te-am rugat eu, Doamne
Să nu descompletezi familia mea!

Nu mai am pe cine strânge în brațe,
Nu mai putem râde împreună la cafea,
Nu mai facem langoși și plăcinte
Și nimeni "Mimiii" nu mă va striga!

Mi-ai luat un prieten bun, Doamne
Și știi că n-aveam decât vreo doi,
E vorba de Mama și de Tata, Doamne
Și uite acum ce legume ai făcut din noi!

Nu mai am lacrimi destule, Doamne
Și nu-l mai pot aduce niciodată înapoi,
Dar mai lasă-l pe Tata să ne viziteze
Și te rog nu o lua și pe Mama sus la Voi!

Tată, te-am iubit și te vom iubi enorm, Tată!

Ai fost un om atât de săritor și bun,
N-ai văzut câți au venit ieri să te vadă?
Nu te-ai ridicat și n-am știut ce să le mai spun...

Nu ne mai "divănim" cum ziceai tu mereu, Tată,
Nu mai facem alte poze de familie, ne lipsești,
Dacă o să dăm de greu, alții ca tine n-or fi să ne ajute,
Și pentru ce om ai fost tu Tată, sper ca lumea să nu te uite! :(

Reingruber H. 30.01.1960 - 19.08.2017

De vorbă cu mama mea

👑 Dintr-o discuție cu un om minunat, corect și grijuliu:

"Era frumos și corect și mi-aș fi dorit să te iubească și pe tine odată cineva așa cum meriți, să reprezinți acel ceva, un bine necesar pentru cineva fără de care nu se poate merge mai departe, așa cum tu știi și poți să îi iubești pe toți necondiționat și să îi consideri un lucru bun care ți s-a întâmplat, fără de care nu concepi să continui în viață, indiferent de calitatea lor sau de situația dată, dar se mai întâmplă și erori pentru că uneori nu știm să alegem corect sau unele lucruri poate așa trebuie să fie, să se întâmple...
Și îmi pare rău că tu din toate poveștile nu te alegi niciodată cu nimic, nu ai liniștea și stabilitatea de care ai nevoie, nu ai un loc al tău, căsuța ta in care să te simți acasă (o zic așa pentru tine, pentru că la noi ești binevenită, aici vei fi mereu acasă și întotdeauna vei avea o casă pentru că nu ești luată de pe drum)... nu te observă și nu te îndrăgește nimeni așa cum ar trebui, doar investești peste tot ca să se bucure alții de munca ta, mereu e doar timp pierdut, multă dorință și agitație pentru nimic, suferință tăcută și obligația de a te mulțumi doar cu câte o experiență ... și totuși încă mai lupți, pentru tine, pentru fiecare, așa ești tu... doar eu te-am făcut, ești ca și mine....
Dacă vreodată o să ai un copil, atunci ai să înțelegi, este un motiv important pentru care să lupți în viață, este ceva ce e al tău." 👑

💚 Mama mea, Reingruber L. 💚

Nimeni nu te iubește mai mult ca mama și totuși o egalează tata! 

Cât timp ai părinți, familie, ești un om bogat și nu ești singur! 👪

Rămas bun... :(

Rămas bun, te-ai pornit și te-ai grăbit pe-un drum,

Dar nici o mie de regrete nu te mai ajung acum.

Rămas bun, vorbele nu or' să te-aducă înapoi,

Dar vei rămâne viu, măcar în suflet pentru noi...

Rămas bun, plânge acum și cerul negru în rând cu noi,

Curg lacrimi, curg și ploi dar timpul nu se dă-napoi.

Rămas bun, verișor și prieten drag din copilărie,

Habar nu ai în urma ta câtă durere poate să mai fie...

Rămas bun, e tot ce pot eu să mai spun,

Azi când viața ți-a deschis un ultim drum.

Rămas bun, om descurcăreț și minunat,

Nu ți-ai luat la revedere dar ai plecat...

*** În memoria celui care a fost Ioan Botaș (Neluțu) ***

*** Dumnezeu să-l odihnească-n pace și să aibă grijă de sufletul lui! ***

Gestul mic de a gati creste dragostea si pofta de mancare!

     Dupa parerea mea pentru a iubi nu e nevoie de o zi speciala si de multe cadouri pentru a sublinia acest lucru, nu iubim doar o zi pe an... odata ce am inceput sa iubim atunci iubim in fiecare zi fara sa asteptam vreo rasplata, iubim pentru ca ne place, iubim pentru ca merita, iubim pentru ca suntem iubiti, deci iubim.

     Ei bine, sotul meu a considerat ca daca tot iubim si e si zi de "sarbatoare" pe 14 februarie ar fi loc totusi si de un cadou, unul cu care sa fim castigati amandoi... nu s-a putut abtine inca 2 zile asa ca am primit in avans un set de cutite insotite de mesajul: "Dragostea mare se vede in gesturi mici" ...bineinteles distrata cum sunt am interpretat cum am vrut eu si a reiesit ca gestul meu mic de a gati, creste dragostea... de a manca! :)))

Cu dreptul la inaintare...

Se zice ca e bine si trebuie sa pasesti in noul an cu dreptu ca sa fi scutit de a proceda stangaci pentru 365 de zile... Nah am facut-o si pe asta... de la mic la mare :))

Suntem frati dar suntem diferiti precum cele doua perechi de bocanci... insa ne completam pasii, batatorim acelasi drum si nu ne abandonam la nici o rascruce... :)

Sperand la un bun 2014

     Imi doresc ca Anul 2014 sa fie mai bogat pentru cei ce au crescut saraci, sa fie plin de bucurii pentru cei ce au cunoscut prea mult tristetea, sa aduca oameni buni in viata celor rapiti de singuratate, sa umple zilele cu zambete astfel incat sa nu mai fie loc de lacrimi, sa trezeasca ganduri bune in mintea celor rai, sa astearna linistea in sufletele celor incercati de viata, sa vina cu sanatate pentru fiecare om bolnav, sa dea mai mult curaj fiecaruia sa invete sa iubeasca, sa ierte si sa inteleaga!
     La multi ani cu tot ce va doriti, cu tot ce va lipseste! ...si cum se zice: sa ne vedem/auzim cu bine in noul an! :)

 

Amprenta de Craciun...

     Anul acesta nu simt ca e prezent Craciunul, chiar daca mi-am impodobit frumos bradul si ma minunez la el, lipsesc atat de multe lucruri si tot atat de multe lucruri s-au schimbat sau au ramas nefacute... nu este deloc zapada, nu este destul timp, in jurul meu oamenii sunt fie foarte reci, fie foarte tristi, sunt prea bolnavi, se cearta, plang, se simt abandonati sau incearca sa mai salveze ceva din Sarbatorile astea, care ar trebui sa fie vesele, calde, magice... trebuiau facute multe dar nu am mai ajuns la capat cu ele, sunt pe nicaieri, e un Craciun trist, intunecat dar singura nu mai pot face lumina in sufletul meu si al tuturor, nu mai am nici macar putere sa-mi cer iertare in numele lor...
     In ciuda acestei stari izolate de neliniste sufleteasca va doresc tuturor o seara de Ajun plina de surprize placute, un Craciun Minunat alaturi de cei dragi, multa sanatate, zambete si nimic din ceea ce va doriti sa nu va lipseasca!      

     Sarbatori Fericite!

   

Marriage...

Marriage... 

"I'm here not because I am supposed to be here or because I'm trapped here, but because I'd rather be with you than anywhere else in the world."

(Eu sunt aici nu pentru că se presupune că eu trebuie să fiu aici sau pentru că sunt blocat aici, ci pentru că aș prefera să fiu cu tine decât oriunde altundeva în lume.) 

Richard Bach (The Bridge Across Forever)

Frumos citatul însă nu în fiecare căsnicie stau lucrurile aşa...

          Din păcate o căsătorie nu mai are aceeaşi importanţă cum avea altă dată, nu mai respectă promisiunea ''la bine şi la rău'', păstrează doar ''la bine'' şi nu recunoaşte ''la rău'', nu mai e de durată cu un început frumos şi un final de abia ''când moartea vă va despărţi'', acum vă desparte o ea sau un el cu uşurinţă, fericirea nu mai poate consta în fapte ori lucruri simple şi mărunte, acum e mult mai scumpă sau e mai mult absentă, iubirea parcă nu mai are aceeaşi intensitate încât să faci acest pas măreţ pentru că-ţi doreşti alături o persoană dragă pentru toată viaţa, de fapt de multe ori iubirea aproape că nici nu există pentru unii, e doar o laudă în faţa altor oameni, o afacere... 
          Acum căsătoriile se fac de panică atunci când miss fata de la ţară rămâne gravidă, din şmecherie atunci când găseşti o persoană destul de fraieră care să stea lângă tine în timp ce este înşelată fără neruşinare cu rude, prieteni, colegi şi vecini, de nevoie cu scopul de a avea o familie doar pentru că ceasul biologic ticăie şi încă nu ai făcut nimic, de fiţe pentru că şi cei din anturaj fac asta şi de ce să nu o faci şi tu, bineînţeles încercând să o faci mai faină' decât ei, aşa numa' de ciudă... 
          Multe căsătorii se fac între oameni care au prea puţine lucruri în comun, care abia se cunosc, nu se potrivesc deloc, nu sunt corecţi din mai multe puncte de vedere, vor doar să profite sau care nu ţin cont de nici o etichetă, se merge pe principiul de a avea fie faimă, fie bani sau simplu, o slugă de viitor, puţini sunt cei care iubesc cu adevărat şi chiar şi la aceia li se mai fură norocul uneori... 
          Vai, vai, ce se alege de viaţa asta şi de etapele ei calculate de atâta timp, dacă s-a ajuns deja la cazuri de cuplărai doar de design social pentru a fi în rând cu lumea şi la ocuparea spaţiului liber din casă doar pentru a nu muri singur…  
          Ajungem la concluzia că a face nuntă în ziua de azi e ca o angajare la un loc de muncă şi faptul că eşti un soţ sau o soţie înseamnă să o iei ca pe o meserie şi trebuie să fi atent cum trăieşti ca nu cumva să fi dat afară pentru comportament contraproductiv, pentru necorespundere profesională în bucătărie şi dormitor, aspect fizic dezagreabil, un volum prea ridicat utilizat  în cadrul unor discuţii sau îmbătrânirea timpurie... 

(Apu' faină treabă-i asta?)

De Crăciun

De Crăciun îmi doresc să ai parte de tot ce e mai bun

Să te simţi puternic şi pe viaţa ta să poţi să fi stăpân,

Să te încălzească Dumnezeu şi să-ţi dea şi sănătate

Să poţi să fi un om corect şi să laşi tot rău-n spate.

De Crăciun îmi doresc să ai îngeri care să te păzească

Iar bradul decorat de tine să te bucure şi să te liniştească,

Să fi înconjurat doar de persoane dragi şi înţelegătoare

Să ţi se facă surprize plăcute, dulci şi să uiţi de ce te doare.

De Crăciun vreau să întâlneşti doar seninătate şi fericire

Să fi un om iubit şi să oferi la rândul tău şi altora iubire,

Să adormi şi să te trezeşti paşnic, tot în patul tău, în casa ta

Să zâmbeşti când cei din jur ţi-au dovedit că pentru ei însemni ceva.

Crăciunul, aş zice să încerci să-l faci să fie de fiecare dată minunat

Pentru că mulţi chiar de nu-ţi arată, cu mult drag l-au aşteptat,

Poţi petrece, poţi mânca şi poţi şi bea la toţi oamenii la masă

Dar nu-ţi abandona familia pentru că doar acolo e acasă!

*****

Fie ca Sărbătorile să vă fie dragi, să vă fie călăuzite de îngeri şi de magi

Să grijească de voi bunul Dumnezeu, fericiţi să vă ştiu mereu.

Lângă brad şi lângă masa îmbelşugată, iubiţi să fiţi de lumea toată

Un Crăciun deosebit eu vă doresc, mândri, sănătoşi să vă găsesc.

Sărbători Fericite tuturor!

Cu mult drag, Eu :)

Misiune: Un brad pentru parinti :)

     Astazi am avut o zi foarte plina, dupa munca am fost peste tot, am luat ce era de luat cu rabdare... si in mod ironic am intalnit "apocalipsa" - o gramada de oameni care se calcau in picioare, se certau si se hartuiau pentru diferite produse prin magazine sau se claxonau si se injurau de toata frumusetea prin trafic... un haos total :))

     Ok, lasand astea de-o parte, azi am luat un brad dragut pentru parinti, impreuna cu fratele meu, asa cum am promis... 

     Nu pot exprima in cuvinte bucuria mamei mele cand am intrat cu el pe usa, seninatatea de pe chipul ei cand am impodobit bradul impreuna si licarul din ochii sai cand admira luminitele ce straluceau in intuneric... La fel si tatal meu cand a ajuns acasa de la servici, a ramas impresionat de brad, avand in vedere ca parintii mei nu au mai avut parte de asa ceva de mai bine de 5 ani; s-a asezat in fotoliu si nu si-a mai dezlipit ochii de la decoratiuni... Asa i-am lasat si la plecare, unul intr-un fotoliu si altul in celalalt, parca erau doi copii ce sedeau la un foc de tabara. :) Bineinteles au fost si intrebari ca nu se putea altfel, asa sunt ei... "E frumos, ce bogat pare, nah avem si noi brad acuma... a fost scump? dar a meritat sa va stricati voi banii pe bradu asta pentru noi? chiar nu trebuia sa va cheltuiti..." Intrebari la care raspunsul va fi mereu acelasi: Nu exista nimic pe lumea asta care sa echivaleze valoarea unor parinti, nimic nu conteaza atunci cand ii pot bucura cu cate ceva... nici bani, nici distanta, nici, nici, nici...!

     Am pregatit deja si cadourile fiecaruia, abia astept sa le daruiesc, le vor primi in Ajunul Craciunului, am sa fiu un Mos Craciun si am sa le pun sub brad, sa se simta si ei copii, ca tare ne mai bucurau si ei pe noi din putinul lor cand eram noi mai mici, hmm ce vremuri... merita sa fie si ei fericiti, asta imi doresc si asta e tot ce conteaza! :) 

     Acum pot dormi linistita, mi-am indeplinit prima misiune ♥

  Un brad, 

       Eu - Mama si cu Tata - Thomas :)

CRACIUN FERICIT!

Cadou de Sfantul Nicolae :)

     Am tot zis ca nimeni nu se gandeste si la mine si ca nu multora le pasa de viata mea, ca ma simt singura si abandonata si ca inafara de suferinta nu merit altceva... si totusi...

     Pregatind cina, am primit un cadou de la Sfantul Nicolae > o Cruce in cartof ♥ ♥
Asta ca sa ma simt in siguranta si sa nu uit ca Cineva de acolo de sus ma vegheaza si imi poarta de grija :)

     Pe ziua de azi ma simt fericita. Multumesc!

Memento pentru suflete pierdute

Ai avut o mamă de milioane, mai bună de atât nici că se putea

dar n-ai ştiut decât să dai cu pumnu-n masă şi să ţipi mereu la ea.

Te-a ajutat de fiecare dată şi a vrut să ai parte de toate lucrurile bune

dar n-ai respectat-o când trăia şi acum poţi plânge că nu mai e pe lume.

Dacă o mai ai pe mama lângă tine, ai grijă de ea şi fă bine de-o respectă

Că mai târziu de o vei pierde, viaţa va fi grea şi va deveni infectă.

Ai avut un tată pe care l-ai urât că a vrut să te înveţe o meserie,

n-ai încercat să-l înţelegi vreodată şi mereu l-ai luat la băşcălie.

Timpul a trecut şi tu ai continuat să-ţi baţi joc de toată munca lui,

acum stai şi te plângi că eşti singur, şomer şi nu placi nimănui.

Dacă tata încă mai trăieşte, ascultă ce are de spus şi încearcă de învaţă

Că daca şi el s-a dus, fără un model tare greu te mai descurci în viaţă.

Ai avut bunici care te iubeau şi te lăudau până la stele,

tu n-ai făcut decât să-i înjoseşti şi să-i bagi numa-n belele.

Ţi-au făcut cadouri şi ţi-au dat din pensia lor mică, bani de buzunar,

acum s-au stins şi nici măcar unde le e mormântul, tu nu ai habar.

Dacă mai ai bunici ce te adoră, mai du-te pe la ei şi joacă-n horă

Că dacă odată nu mai sunt prin sat, de tradiţii iarăşi ai uitat.

Ai avut fraţi sau surori care au luptat pentru liniştea ta sufletească,

tu nu le-ai mulţumit deloc, ba’ din contră i-ai pus să mai plătească.

Au renunţat la multe în timp, numai ca să-ţi fie ţie cât mai bine,

gândeşte-te acum când i-ai pierdut că ai rămas doar tu cu tine.

Dacă ai fraţi sau surori ce îţi vor numai bine, mai lasă şi tu de la tine

Că dacă nu-s mai ei să te ajute, să te înţeleagă, tare bine n-o să-ţi meargă. 

***

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor ce nu mai sunt astăzi printre noi şi cărora le simţim lipsa şi să lumineze minţile celor vii care au uitat de cei morţi! 
Mergeţi oameni de aprindeţi o lumânare şi puneţi o floare la mormântul celui ce va fost drag, mamă, tată, bunici, copii... că în perioada cât au fost în viaţă au avut mereu timp pentru voi şi n-au uitat niciodată să vă ofere ce aveau mai bun! 

Nimic nu-i mai de pret decat o Mama!

Sunt multi cei ce cred ca te cunosc

Dar ei nu stiu nici cum te cheama

Si ca urmare a unui simplu gest

Ei te pedepsesc si te condamna.

Tu taci mereu si incerci sa-i ierti

Pe toti cei care vor sa te doboare

Traiesti cu greu, dar tu zambesti

In timp ce sufletul iti moare.

Dormi putin si apoi mi te trezesti

Sa mergi in fiecare zi la munca

Nu pot numara cate lucruri te dor

Dar te rog sa nu te stingi, nu inca!

Ce m-as face fara tine draga Mama?

M-as stinge incet ca o biata lumanare

Si daca as pierde imbratisarea ta calda

As fi o rana deschisa pe care ai pune sare.

Sunt multi oameni care nu pot sa inteleaga

De ce pentru mine, Mama esti un lucru sfant

Sunt sange din sangele tau si asta ne leaga

Ca de n-ai fi fost tu n-as fi acum pe pamant.

Ti-e greu si iti curg lacrimi pe obraji

Dar inca vocea ta calma ma indeamna

Sa nu mai fiu trista, ci sa ma gandesc

Ca sunt norocoasa ca te am ca Mama!

Nu stiu daca iti va fi candva mai bine

Dar as vrea sa iti pot lua din suferinta

Si nu mai vreau nimic acum, decat pe tine

Caci tu Mama esti cea mai minunata fiinta!

Despre parinti... o binecuvantare

Cand ma gandesc la parintii mei,

Nu pot sa ma abtin sa nu plang siroaie,

Acuma tocmai m-am gandit

Si ma sterg de lacrimi de ploaie...

Ei sunt fiintele ce mi-au dat viata,

M-au ajutat la primii pasi de bebelus,

M-au ghidat cand inca vedeam in ceata

Si m-au ajutat sa ma dau pe derdelus.

Tot ei sunt cei ce imi dadeau mancare,

Si m-au trimis sa fac o scoala…

Daca vreodata v-am gresit, imi cer iertare,

Caci nu sunt un strain cu inima goala.

Ei zilnic merg la lucru sa castige bani,

Isi distrug sanatatea si-si consuma niste ani

Intr-un mediu toxic si tare obositor,
Vor doar sa ne faca o viata si-apoi mor.

Ce faceti parinti? Nu plangeti!

Aripile mele albe mi le frangeti,

Sufletul meu se rupe-n doua

Si in inima imi ploua...

De ce nu puteti fi si voi mai fericiti?

De aceasta parte din viata sunteti saraciti?

De-as putea v-as da o parte din copilaria mea

Sa uitati pentru o clipa de o viata grea...

Ce bine ar fi sa fim cu totii nemuritori,

Sa fim ocrotiti mereu de ai nostri parinti,

Sa ne leganam usor in vant ca niste flori

Si sa traim intr-o lume linistita de sfinti.

Dar parinti, voi de ce trebuie sa va stingeti?

Inimile noastre sa le frangeti...

De ce trebuie sa va mutati in locuintele de veci?

Unde peretii si acoperisul sunt atat de reci...

Avem atata nevoie de mangaierea voastra,

De sfaturile bune si imbratisarea duioasa

Si vrem sa stam toti la masa din camera albastra,

Sa impodobim impreuna iarna bradul cu de toate,

Sa privim cum cad fulgii albi de nea din ceruri...

Oare sa fiti mereu parintii nostri si noi copiii vostri nu se poate?

De ce iubirea noastra nu-i de-ajuns sa va faca sa traiti mereu?

Plangem si fara voi ne este greu...

Sunt copii ce au parinti minunati si nu stiu cum sa-i pretuiasca,

Se comporta urat, ii lovesc, batjocoresc si vor sa-i injoseasca

Dar rusine sa le fie tuturor celor care procedeaza asa,

Nu va este mila? ... sunt totusi Tatal si Mama ta!

Va va parea rau cand ei n-or sa mai fie si o sa-i vreti aproape,

Sa le cereti scuze, sa va ajute dar va fi tarziu pentru astea toate...

Eu am sa pretuiesc fiecare secunda alaturi de parintii mei

Caci timpul se scurge prea rapid si azi ma culc odata cu dansii

Si maine ma pot trezi plina de lacrimi fara ei.