Scrisoare către ”Moș Crăciun”

     Stii cum e cand zici ca anul asta va fi altfel, va fi mai frumos, mai bine sarbatorit, mai primitor si te pregatesti cu doua luni inainte ca sa fie totul perfect, nu mai ai rabdare pana cand vine timpul sa impodobesti bradul, iti faci planuri, meniu de sarbatoare, te gandesti la ce iti doresti, crezi cand te mint altii ca iti indeplinesc o dorinta, tu abia astepti si apoi cand esti in mijlocul sarbatorii afli ca nimic din ce ti-ai propus sau ti s-a promis nu se realizeaza si te trezesti brusc ca e gata anul si tu mergi din nou sa muncesti ca si cum nu a fost deloc sarbatoare, e sec si dureros, trist si sufocant, demoralizant, depresiv.

     Si deci este iarasi Craciun, un Craciun ca si toate celelalte, un Craciun in care oamenii alearga fie dupa cumparaturi fie dupa vise, unul in jurul caruia oamenii isi pun dorinte, isi implinesc dorinte, isi cheltuie banii, ii bucura pe altii, se bucura pe ei, sunt tristi, sunt singuri, au pretentii sau sunt nemultumiti ori iubiti de toata lumea. 

     De sarbatori ar trebui sa te bucuri de orice lucru marunt ca un copil, de fapt de Craciun oricat de mare ai fi esti mereu un copil, depinde doar de tine daca esti unul bun si cuminte sau unul rau si zgarcit. Eu ca de obicei imi doresc ceva deosebit, mai special, altceva decat in zilele obisnuite si nu ma refer la cadouri scumpe insa ca oricine daca e ceva pentru mine, poate fi simbolic si multumesc! Astept degeaba ca oameni pe care eu ii observ, sa ma observe atunci cand am nevoie, astept degeaba ca un copil tampit ca sa imi faca si mie cineva o surpriza placuta, atunci cand e tacere e de fapt doar tacere si atat nimic surprinzator, toti sunt ocupati cu alte specimene care la randul lor nu observa celelalte specimene, nu e nici un cadou necostisitor, nici o vorba buna, nici o imbratisare, nici un om pentru un om, deci nu e nimic, absolut nimic, niciodata. 

     Drept e ca m-am obisnuit deja in viata asta sa nu am parte de ceea ce imi doresc, primesc jumatati de masura, urme din ceea ce iubesc, inlocuitori sau nimic, ori un gol atunci cand mi se ia totul.  Si-apoi nici nu sunt lacoma sa indeplinesc tot ce e trecut pe lista mea de dorinte cu toate ca unele sunt realizabile daca esti lasat sa le realizezi sau e dureros sa vezi ca altii au ce-si doresc si tu nu reusesti sa o scoti la capat pe nicaieri si in acelasi timp sunt constienta ca sunt pe lume altii care au mult mai putin si trebuie sa ma multumesc cu ceea ce am. 

     Mie pentru ca asa sunt, imi place sa-i bucur pe altii, imi doresc sa am casa plina din multe puncte de vedere chiar daca e o coliba nefinisata si omul de alaturi e prea comod sa evolueze, sa fie macar de sarbatori plina cu oameni care nu au mari asteptari, oameni simpli, puri, care se multumesc cu putin si vor si ei la randul lor sa-i bucure pe altii sau poate de ce nu, unu, doi, trei copii, niste copi micute ale mele, fetite si baieti, ingerasi… sau oare asa trebuie sa nu fie?... 

     Imi place sa-i pun pe cei dragi la masa, cum se poarta la americani, dar clar nu pe oricine, am avut cateva experiente neplacute cu oameni care nu apreciaza ceea ce fac eu si gasesc doar sa bage de vina, genul acela de oameni nu sunt pentru sufletul meu, aceia pot sta si la ei acasa… sunt pe lumea asta oameni care merita mai mult decat li se ofera si oameni care au totul si tot nu sunt multumiti. Si da, o atmosfera de Craciun ar trebui sa fie pe fundalul unor colinde in timp ce afara ar trebui sa ninga si sa fie totul atat de alb, copiii sa fie in strada la sanius, colindatorii sa bata din poarta-n poarta, in casa sa fie la cina toata familia, sa radem, sa glumim… nicidecum ca anul asta in care e un aer sec si varatec, fara spiritul Craciunului de pe langa brad, e prea mult soare pentru o iarna, e o oarecare tristete sufleteasca, o plictiseala de urat si o groaza de programul stas casa-lucru care e atat de amar deja. 

     Unii oameni chiar daca considera ca e o rutina programul lor de sarbatori as zice ca totusi e ceva frumos si mai deosebit sa petreci ajunul la colindat printre prieteni si prin familie, de Crăciun sa iei parte la concerte si apoi sa te distrezi la o petrecere ori sa mergi undeva la munte sau in tari straine la vreun targ, in timp ce eu inafara de cina in familie cand se nimereste nu am parte de altceva frumos, e doar un timp si un spatiu inghesuit cu gatit si curatenie, pe care chiar daca imi place sa le fac parca totusi nu asa imi imaginam eu sarbatorile... in fiecare an e la fel de sec si dupa cateva zile e ca si cum nu a fost nici o sarbatoare… 

     Pentru mine Craciunul nu mai e ce a fost si indiferent ce as incerca sa fac sa mai aiba o scanteie parca nu functioneaza, nu am nimic special si cu fiecare an am tot mai putin ler, e o chestie depresiva. Craciunul asta pentru doar vreo zece-cinșpe' minute am fost fericita, cat timp a venit Mos Craciun improvizat, copiii au spus poezii si au cantat colinde, s-au impartit cadouri si am vazut oameni care s-au bucurat de cate ceva dar apoi am revenit la haosul tacut de acasa, din mine. 

     Si pentru ca tot asa incompleta sunt de atatea vieti, undeva in viata cealalta poate o sa am ce imi doresc, insa daca nici atunci, inseamna ca sunt o cauza pierduta definitiv iar ceea ce conta pentru mine a murit deja… nu are importanta ce anume, stiu doar ca o jumate din mine e moarta, a murit bucata cu bucata la fiecare plan nerealizat.... am pierdut mult in timp chiar daca din multul acela poate unele lucruri nu erau neaparat pentru mine, nu mi se potriveau perfect dar mi le-am dorit si eram fericita. 

     Anul acesta din pacate nu prea e de lăudat, au murit foarte multi oameni dar s-au facut si multe cereri in casatorie si s-au nascut copii, deci s-au creat familii… la mine nu au aparut realizari prea mari, deci prin urmare am sa raman vesnic cam ca a nimanui pentru ca nu trebuia sa accept sa fiu a orisicui si cum banuiam ca va fi, am ocupat un loc pe jos in fata bradului luminat cu pisica alaturi privind in gol, gandind la alte cele cu o pereche de casti pe urechi si cu sufletul dansand pe melodiile calme, pentru alte suflete care nici nu stiu ca exist si da, raman in continuare aceeasi  fata trista zambitoare pe care o stie toata lumea, in timp ce sufletul meu se descompune… 

     ”Mos Craciun” anul viitor cu ce poti sa m-ajuti? 

     Cu drag, Eu.

Păpușă de lemn

     Eu cand am spus ca am ramas blocata undeva la douaj’ ceva de ani, asa trebuie sa fie! Vad oamenii ”mici” crescand pe langa mine, ma minunez de maturitatea lor de peste noapte si cat de mult s-au mai schimbat, au imbatranit dar sunt totusi tineri… ei ca ei dar eu am ramas aceeasi, pe vremea cand erau ”blonduti” eu ii tineam de mana, acum sunt ”rumeni” si nu ma mai cunosc dar ne este inca bine.

     Si-ai zice ca acum nu mult timp copilaream impreuna, le eram o ”papusa de lemn” mai mare, le spuneam povesti si le cumparam inghetata, pufuleti si bomboane, jucarii… ei bine timpul a trecut atat de  repede incat nu stiu daca am clipit de zece ori dupa ce m-am trezit si brusc copiii aceia sunt la fel de mari ca mine, sunt ceea ce eram eu pe-atunci la varsta lor, sunt ceea ce eu inca sunt si-acum.

     Sunt oameni care nu se schimba, poate doar stiintific mai imbatranesc dar daca ceva nu ii lasa de la o varsta- n pace, ii ajunge din urma, si-i scalda-n necunoscut, oamenii aceia nu mai ”cresc”… ajung sa se-nchine la rascruce dar nu se mai urnesc, cladesc toate cele naturale firii, evolueaza tipic dupa viata, omenesc, insa timpul sta pe loc.

     In zece ani normali mie imi trec vreo patru, lor le ia juma’ de veac si-apoi stau si ma uit cu ochii mari si goi cum nu dau mai nimic ‘napoi, cel ”mic” face ce eu n-am apucat inca sa fac… si tac si vad cum pleaca fiecare si eu raman in coada sa-i bocesc, se duc in treaba lor, nu le mai gasesc urma sau privirea insa totusi stau si-i cresc.

     E uneori noapte, e poate si tarziu si pentru mine parca-i ziua, luna lumineaza in asa hal incat nu mai am nevoie de veioza, e o lumina tot mai puternica de parca ai zice ca s-au mutat toti pe ea si dorm cu lumanarea aprinsa, timpul este tot mai scurt, orele-s putine, piere bunatate, zambet, bucurie chiar si dupa ce le-am revazut curand, e undeva o smecherie, zau ca trebuie sa fie, vreau sa pot face mai mult insa in esenta sunt doar marioneta pe pamant. 

Când te împiedici de o ”cărămidă”...

     Grandomania oamenilor de nimic nu își are locul în rândul celor cu simț și modestie! Omul prost împrăștie laude peste tot dar faptele demne de respect, sunt prea puține... Nu merită să te pricopsești cu un om care arată ca un papițoi și se bate cu cărămida-n piept la orice subiect de discuție dezbătut, e mai bine să-l ignori deoarece își oferă deja singur prea multă atenție și o prea mare importanță. Omul ăla nu are valoare chiar dacă are impresia că e cel mai bun, suge-n viață tot ce apucă în loc să o trăiască frumos, e numai gura de el, are ochii bulbucați de invidie, nasul mare ca să-i gâdile pe alții-n fund că doar până acolo le ajunge iar prin vene îi curge doar sânge de răzbunare, nu te poate atrage prin ceva bun, habar nu are, probabil pentru că se lăfăie în prea multă curvărie... 
     Ăștia-s măscăricii societății, ți și silă de ei, niște oameni ieftini cu o gândire la fel de ieftină ca ei... pe ăștia nu-i mai poate schimba nici Dumnezeu iar de așa ceva e plin deja și Iadul.

De-ți cade "tencuiala"...

     Dacă ai "dezbrăca" omul de toate falsurile pe care le are aplicate pentru al înfrumuseța în ochii lumii, în lipsă de calități și în adaos de prea multe defecte, ți-ai da seama că nu te-ai alege cu nimic și te-ai hotărâ să nu-l mai "cumperi".
     Lumea e plină de oameni fățarnici și cu psihicul la pământ în fuga după bani, sunt oameni irascibili, oameni negri la suflet și oameni care nu suportă adevărul nici atunci când știu sigur că greșesc iar prietena lor cea mai bună e mereu bârfa... bârfa celui ce stă la locul lui, celui pe care nu pot să-l ajungă...
     Vorba aceea omul guraliv care invidiază omul tăcut, poate doar să-l atace verbal că în rest pentru lume rămâne tot un om fără valoare, incomplet, ipocrit și stricat... Gunoiul se aruncă în tomberoane nu se lasă să umble de capul lui pe stradă ca să-i împută și pe alții... alții care poate se mai "spală de păcate".

Caracter murdar

     Dacă nu apreciezi ceea ce ai, nu respecți nimic din jurul tău și îți place să trăiești doar ca să calci în picioare majoritatea persoanelor care te îndrăgesc pentru că așa ți-e felul, să nu fi mirat atunci când încep să îți fie luate pe rând persoanele și lucrurile dragi ție...      În viață totul se plătește și e un schimb continuu de oameni, de replici și de sentimente, depinde doar de tine cum gândești și cum alegi să trăiești... 

     Un caracter murdar ca porcul nu va fi niciodată altceva decât ceea ce este, degeaba încerci să-l speli că în esență rămâne tot infect.

Sfarmaturi...

     Daca stii ca poti face fericit un om prin simple gesturi si cuvinte, atunci fa-o nu te zgarci! chiar daca tu pari fericit, poate celalalt nu este si se pune sa adune ca un milog sfarmaturile de fericire cazute de la tine... nu-l lasa sa se uite dupa tine ca dupa naluci, nu fii atat de mandru de tine incat sa-ti zboare si nasturii de la blugi si nu-i vorbi urat, nu te preface ca nu il vezi sau ca nu exista pentru ca sta in fata ta si stii bine ca inseamna ceva... 
     Toti suntem oameni, ne bucuram de orice nimic, de orice lucru bun si frumos si chiar daca uneori mai gresim, tot nu meritam sa fim tratati cu indiferenta! Mai iarta si nu trai cu mustrare de constiinta ca nu ai facut ceva din ceea ce ai fi putut face lejer pentru oameni care azi ii vezi si poate maine pier...

Clovn...

     

     Uneori esti obligat sa fi orb, sa fi surd, sa fi mut si sa faci pe prostul ca si cum nu stii si nu intelegi nimic din ceea ce se intampla pe scena din fata ta, trebuie sa zambesti si sa urmaresti piesa mai departe, sa dai din cap si sa te chinui sa poti crede parerea altora stiind ca adevarul pe care-l cunosc ei e la fel de eronat ca si adevarul pe care-l cunosti tu, iar jocul nu mai e distractiv atunci cand faci parte din piesa si ai ca partener de joaca un clovn ipocrit... 
     Clovnul ipocrit stie sa se prefaca, stie sa traiasca doua vieti false in una singura pentru ca asa l-a invatat meseria si asteapta ca toti partenerii de joaca sa creada minciunile lui, profita de orice ocazie ca sa-si faca de cap si sa cheltuie toate resursele tale, distruge tot si isi bate joc de partenerii care au acceptat sa-i ierte ipocriziile si care sperau ca intr-un final acestea vor trece si se va comporta ca un clovn normal... dar oricat te-ai stradui sa faci totul cat mai bine si sa incerci sa traiesti cat mai frumos, clovnul ipocrit chiar daca imbatraneste va ramane la fel si te va trata toata viata la misto pentru ca asa s-a nascut el si cand te astepti mai putin il va apuca nebunia, va ridica piciorul, te va strivi lejer si apoi iti va da foc in public... Mai ai timp sa te miri? 

O duminica din noiembrie...

     Te trezesti intr-o dimineata de duminica fara nici un chef si oarecum nefericit cu o durere minuscula si fixa intr-o latura a capului, lenevesti o vreme in pat pentru ca este vreme de asa ceva, apoi vizionezi un film cu un bol de cereale cu lapte in brate... simpatic de simplu.

     Mai tarziu te gandesti ca e pacat sa pierzi o intreaga zi libera dormind, o zi buna in care mai poti face cate ceva din ceea ce iti doresti tu, altceva decat ceea ce trebuie sa faci atunci cand esti la servici spre exemplu... salbatic de corect.

     Te mai gandesti si a doua oara, de data asta la cateva lucruri dragi adunate de-a lungul timpului in cufarul sufletului tau, lucruri care ti-au placut dintotdeauna, retraiesti clipe apuse si asta parca te mai invioreaza... amintiri de calitate.

     Te ridici din patul cald, iesi din transa din pijamale si te rasfeti cu o cafea cu lapte, sezand pe bancuta din curte in compania cainelui tare vioi si jucaus care te inveseleste si pe tine... un aer calm de-o liniste totala.

     Te sfatuiesti cu tine ce ai vrea sa mai pregatesti pentru astazi de ciugulit, chiar daca mai e de ieri mancare in frigider parca mai e nevoie de ceva, compari ideea ta cu ce a facut mama sau cu ceea ce a mai gatit candva bunica... apoi in timp ce pui ideea in aplicare iti schitezi in minte cum ai vrea sa arate anul asta Craciunul pentru toata familia... pentru ca bucuria mea consta in bucuria lor oricat ar fi de mica. :) 

     Sa ne fereasca Dumnezeu de vreo nenorocire!

Citate de buzunar - bucurie

     Sunt ca un copil mic... de cate ori vad ceva ce-mi place ma bucur de acel ceva ca de o jucarie veche, draga... la care nu pot sa renunt usor, nici chiar atunci cand apartine unui alt copil ca mine... continui sa cred ca acasa  in colectia mea de ganduri e ingrijita mai bine, are valoarea pe care o merita si nu o poate terfeli nimeni...

Citate de buzunar - grandomani

     In viata fara sa vrei dai si peste oameni mult prea grandomani pentru pozitia lor sociala si oarecum ipocriti, mizeri din multe puncte de vedere, scosi de catre altii cu eroare de sistem din latrina familiei in care cred ei ca traiau boiereste, pentru a avea o viata mai buna, mai deosebita dar pentru care nu au nici un respect, din contra au un comportament mult prea obraznic de copilaresc si uneori cu influente mult prea diabolice...

     Sunt genul de oameni care se zbat sa-si faca singuri reclama vietii personale de parca ar fi a vreunui superstar, cu gandul intentionat de a obtine o oarecare faima si invidie din partea celorlalti, omit insa faptul ca nu sunt prea ingrijiti de aspectul propriei persoane, nu au prea multe de oferit, sunt nescoliti si ca tot binele creat a venit din alta parte, nu din noroc, nu din prezent, nu dintre parantezele mergatoare, nu din ochii schimbatori si nu de pe nasul ascutit care te impunge de fiecare data cand saruti o pereche de buze... Din pacate acest soi de oameni nu au parte de invidia pe care si-o doresc ci doar de compatimire pana in final deoarece cei din afara acestei vieti impopotonate fortat de o sugativa de bani stiu mai multe adevaruri decat cei orbiti din interiorul ei si se cunoaste orice iubire sincera atunci cand se traieste in liniste, intr-un mod cuminte si frumos fata de cea falsa care doar se demonstreaza peste tot si in fata tuturor, prin cuvinte, prin imagini, prin lucruri ce se ascund...

Citate de buzunar - reclama

     A face publicitate de vazul lumii unei vieti pe care te ajuta altii sa o traiesti e oarecum o miscare gresita si costisitoare, la fel de necalculate sunt si distractia alaturi de oameni necunoscuti si toate lucrurile si laudele facute in avans inainte ca acestea sa se intample, care pana la urma aduc si ghinion...

     Fiecare investitie baneasca facuta de dragul altcuiva la diferite evenimente lumesti aduce in timp falimentul, iubesti si esti orbit de un “luceafar” care-ti cheltuie economiile zambind si care in ochii altora nu are nimic special fiind cunoscut sub numele de “sugativa de portofel” ... uiti ca prietenii petrecareti nu se cumpara, nu se platesc ca sa-i ai la numar pe o lista ce trebuie umpluta fortat de dragul lumii, sunt la fel de falsi ca niste bocitoare in cimitir iar fotografiile adunate brusc pot fi inselatoare, arata "natura" frumoasa a relatiilor interumane insa "esenta" poate fi amara si o stiu descrie doar cei ce o cunosc dar cand poate e prea tarziu... multi indragesc omul si-l ridica-n slavi doar pt ca i-a scos din cocina in care locuiau si le-a oferit o sansa buna in viata, pun mana pe ce nu le apartine, forteaza decizii si pareri, sunt cu prea mult tupeu, doresc sa creeze invidie in jur dar habar nu au ca nu e loc de asa ceva din moment ce altii stiu lucruri pe care ei nu le stiu si nu pot fi decat compatimiti pentru povestea plina de minciuni si in curand otravitoare. 

Citate de buzunar - prezenta

     Nu sunt un obiect sau o optiune ocazionala, nu m-am nascut sa las bunatatea mea in bataia de joc a nimanui, nu caut sa fiu acceptata fortat in viata omului ci pur si simplu sunt in fiecare zi o prezenta cat se poate de reala, normala si doar pentru ca ne intalnim in viata asta mai multi oameni intr-un loc nu inseamna ca am obligatia sa accept si sa suport toate reactiile idioate si imature generate de o minte slaba, goala! Daca stii sa respecti persoanele de langa tine si sa te comporti ca un om matur in societate, e foarte bine, la fel vei fi tratat si tu! Daca esti precum o taratura jalnica si te lipesti de omul bun doar cand ai nevoie de prezenta lui sau din plictiseala sa-ti treaca timpul iar cand nu iti e de folos il elimini, il inlocuiesti sau il tratezi ce pe un gunoi, atunci as zice sa te controlezi, sa-ti revizuiesti comportamentul nesimtit si sa rumegi cu gura inchisa, nimeni nu e obligat sa te vada cum mananci cacat degeaba, cum zambesti cu el printer dinti si cum incerci sa il imprastii ca pe acadele pe la altii fara minte-n cap, ca tine! 

Citate de buzunar - rautate

     E clar ca nu poti fi pe placul intregii lumi dar daca mai multor persoane le pari in regula si intalnesti la un moment dat o singura persoana care se simte iritata de prezenta ta, atunci aceea cu siguranta are o problema, nu tu!… daca ea cauta sa te sape , se enerveaza din senin, se comporta aiurea si te ataca verbal in timp ce-ti vezi frumos de treburile tale ca de obicei fara sa scoti vorbe nepotrivite si pe langa asta ii mai intarata si pe altii  impotriva ta fara ca acestia sa aiba vreo legatura cu toata povestea, ar trebui  sa fi mandru pentru ca probabil le-ai starnit gelozia pe ceva, pe ce ai, pe ce faci tu sau pe cum te descurci… in orice caz ai mai multa valoare decat ei! Oamenii de genul asta nu ajung prea departe…

     Nu stii de unde atata rautate si falsitate? nici nu conteaza! atata timp cat un om de langa tine e prea slab si nu are capacitatea sa isi exprime singur punctul de vedere, sa-si spuna parerea sau oful, nu e un om prea important iar cei care-i cred minciuna si se ofera sa dea replici mai departe fara un motiv personal sunt probabil rebuturi de oameni, cu minte la fel de stramtorata ca a instigatorului, buni doar de scandal si barfa… niste idioti cu diploma.  

Citate de buzunar - schimbatori

     Uneori intalnesti oameni schimbatori ca vremea, carora nu le gasesti radacina comportamentului irascibil din ultimul timp si nici motivul barfei lor de la colturi cu strainii… pe acestia e mai bine sa ii lasi in pace, pot avea o problema temporara sau un scurtcircuit intre neuroni dar poate ca isi revin, ori pot fi putin afectati nervos sau cu mintea ca o ciocolata aerate, cu mici  sanse de recuperare…

Oamenii de genul asta nu stiu prea multe, nu stiu ce vor sau ce cauta pe lumea asta, au ca meserie principala aceea de bagatori de vina, comentatori jenanti, nu isi pot organiza singuri si in liniste viata si cauta sa se bage in a altora pentru ca o gasesc mult mai interesanta decat a lor si pentru a ajunge la inima victimei se transforma in lipitori libidinoase dar din pacate devin niste nimicuri in ochii tuturor si dincolo de toate ii asteapta si pedeapsa pentru marsavia lor…

Citate de buzunar - incomod

     Care lucru e mai incomod, sa fi pampalau sau sa fi nesimtit?... nici unul, le poti dobandi din mers pe amandoua si sa le cari cu tine fara probleme... e greu doar sa fi pampalau incat sa nu observi ca unii oameni tin la tine si au intrat cu un scop in viata ta iar tu tot ce faci e sa-i alungi involuntar si e greu sa fi nesimtit in asa hal incat sa-i jignesti pe aceeasi oameni fara motiv sub pretextul ca vrei sa te ascunzi pe tine... hai caramba, te-ai ţicnit?!

Citate de buzunar - profitori

     Sa n-ai incredere in nimeni... toti se baga in seama fara sa-i inviti si fara sa le stii cu adevarat motivul, profita de bunatatea ta si apoi dispar, dar nu inainte de a te jigni ca pe un oarecare... cand tu sigur nu meriti asa ceva. Daca ii oferi omului atentie vrea mai mult, daca pui suflet si te preocupa problema lui, te calca in picioare, daca vrei sa-i deschizi ochii in diferite situatii, iti rade in fata si te trece la misto crezand ca viata se traieste-n gluma, interpretand intr-un mod gresit tot ceea ce faci si apreciand prea putin partile bune din tine, asta pana cand nu mai esti... dar vine vremea cand ochii ii vor plange dupa putina intelegere, dupa un telefon in singuratate sau la greu, dupa un zambet sincer sau un raset lung la o gluma proasta, dupa un om bun cand in jur sunt numai falsuri, dupa, dupa, dupa... momente, ce nu se uita... un suflet cald... un gest dragut... un cuvant potrivit... un chip de inger pazitor... un atat de simplu rol...

Citate de buzunar - banul

     Mai bine un lucru facut de mana ta decat sa pui baza in vorba altuia, mai bine te descurci singur ca esti mult mai castigat decat sa lucrezi cu oameni de care esti doar inselat... ca asa e omul vesnic nemultumit, orice Dumnezeu i-ar face sau i-ar da, el merge sa distruga viata altuia... banii vorbesc si intre prieteni si intre rude si intre straini si intre dusmani, firar ei de bani!

Citate de buzunar - prefacuti

    Oamenilor mincinosi, prefacuti si profitori nu merita sa le oferi atentie, daca o singura data le-ai daruit din bunatatea ta, din acel moment ei vor continua sa profite de tine pana cand felul lor de a fi te va si distruge... ei vor merge mai departe, sa mai suga mila de unde pot, dar tu va trebui sa recladesti ce s-a distrus cand i-ai ajutat pe ei... 

Cauta fericire in lucruri mici

       Daca nu poti fi fericit asa cum iti doresti atunci cauta printre nimicurile vietii tale ceva care sa te mai inveseleasca sau pur si simplu fi fericirea celor din jur, nu stii cati apreciaza prezenta ta si cu totii stim ca a fi trist sau depresiv e un lucru greu de carat in spate pe perioade foarte lungi.

        Gaseste ceva care sa te faca sa zambesti, bucurate de fericirea altora ca si cum ar fi a ta chiar daca in multe cazuri privind din alt unghi te poate durea, fa o plimbare undeva unde sa ai linistea ta sau impreuna cu prietenii, vizioneaza un film care sa-ti incante sufletul si sa-ti stimuleze mintea, asculta muzica si danseaza, macar pentru un moment sa nu ai nici un gand apasator, fa poze cu tine, cu altii sau cu natura pt ca sa stii, poti descoperi detalii frumoase, chichite mici care se tot schimba, scrie versuri sau idei pt a te descarca de energia negativa, gaseste in evenimentele care vor urma ceva care sa-ti placa tie si scoate-l in evidenta, impuneti propriul stil, fi tu acel ceva diferit si simpatic dupa care altii sa suspine atunci cand nu mai esti, lasa amintiri frumoase in urma ta ca altii sa-si dea seama ca ai avut rolul tau, un rol care i-a ajutat sa se lanseze si apoi sa ajunga la ceea ce au azi.

         Nu trebuie sa fi neaparat bogat ca sa poti fi fericit, e mai placut sa obtii cate ceva treptat decat sa-l ai de-a gata, pt ca te bucuri mai mult si stii sa apreciezi ceea ce ai, nu trebuie sa te lauzi la lume sustinand ca esti fericit cand stii bine ca totul e o minciuna, nu trebuie nici sa te ascunzi atunci cand esti convins ca ceva te poate face intr-adevar fericit pt ca asta e dreptul tau si fericirea o poti obtine si dintr-un lucru mic, nu trai cu fericirea ta la poarta altcuiva fara ca sa stie pt ca ai putea avea de castigat sau poate de pierdut dar macar ai fi invatat o lectie-n plus si bineinteles nu lasa pe nimeni sa-ti ia sufletul acasa si sa-l tina pe raft ca pe o carte necitita plina de praf, nu e un obiect de design si nu e nici de inchiriat, e de pastrat si de apreciat de fiecare data cand ai ocazia, ori altfel se intoarce inapoi in biblioteca lui unde ii e locul, pt ca toata fericirea ta este situata-n el.

Lectia de seara: o dorinta, o surpriza si-o minune

          In viata cu totii avem asteptari si ne dorim miracole, ne dorim sa avem ceea ce au si altii si sa fim fericiti, ne dorim sa vina macar odata cineva care sa ne faca o surpriza placuta si sa ne surprinda sau sa ne bucure cu ceea ce ne-am dorit de multa vreme, un obiect micut, un lucru simplu, cateva cuvinte cuprinzatoare, un angajament pe viata... dar din pacate inafara surprizelor pe care nu ni le dorim si care ne provoaca neplaceri nu primim nimic de calitate.

          Nu-i poti spune omului in fata ceea ce-ti doresti cu adevarat pt ca-si pierde din farmec, poti doar sa-i dai indicii, dar daca nu-si da seama singur ce lipseste si daca nu vine impulsul de la sine nu rezolvi nimic, totul devine fortat fara valoare... si uite asa treci prin viata fara sa-ti gasesti in ea adevaratul rol, traind cu speranta ca-ti vei gasi macar linistea sau ca te va insenina totusi ceva din ceea ce poti face tu singur.

          Cel mai greu e sa traiesti o vreme in compania unor oameni carora nu le pasa de o dorinta, de un gest, de o situatie, de un eveniment, stiu doar sa profite iar dupa o alta vreme de tacere traita separat, intr-un alt loc sa se oficializeze stari puternice dar de scurta durata care mai produc si roade... 

          Se spune adesea ca speranta moare ultima si ca merita sa speri ca poate pana la urma va fi bine, dar si speranta asta pe langa faptul ca te simti obligat sa traiesti cu ea o viata intreaga te mai si inseala, speranta fiind in concluzie cea mai mare c***a, intalnita de toata lumea :)