Inger bland, suflet pereche

Buna dimineata inger bland,

Cine te-a trimis pe acest pamant?
Cine-i cel ce-i responsabil?...

pentru un suflet atat de-amabil.

Oricum cine te-a condus din cer

ti-a dat tot ce-avea mai bun la el,

chipul fin si-apoi doi ochi caprui,

doua buze moi cu-n sarut dulce-amarui...

Ti-a dat brate langa inima sa-ti strangi

ingerul pereche, aripile-i frangi,

de-l gasesti sa nu poata pleca

mai departe decat privirea ta.

Ti-a dat auz sa poti s-asculti

cuvinte tari ce trec de munti

ce cauta s-ajunga pan' la tine

cu inima, cu mintea si apoi de tot

ca stiu ca acolo sunt pastrate bine

ai grija si le tii pe toate intr-un loc...

Te salut din nou soldat din alte lumi,
Ai fost ales din armata ingerilor buni?
Ti-au dat diploma de fiinta cuceritoare?
ca ti-au pus in piept o inima mai mare...
Ai privirea ce poate face minuni
ce lasa oamenii placut nebuni
aceea care parca iti vorbeste
si nici o distanta nu o mai opreste.
Ai multe sentimente ce ti le expui
dar nu-s un cantec pentru inima oricui
ele-s potrivite pentru o singura persoana
ce le mentine vii si nu vrea sa le-adoarma.
Gandurile-ti zboara mai usor decat un nor
si-acolo se aseaza ele unde le e dor,
si inca nu-i ajuns la mine capatul de sfoara
sa pot trage de el, sa fi tu mai aproape, sa nu doara!


E noapte, am venit sa te invelesc si sa-ti spun somn usor
Nu ti-au dat o mantie te-au trimis pe lume gol?
Nu te-au ingrijit, nu ti-au luat medicamente?
te-au lasat sa suferi, sa racesti la trup si sentimente...
Imi doresc sa fiu acolo, sa am grija, sa te vad ca iti e bine
cand toti sunt calatori dupa vointa de a se intretine
si ma doare ca esti singur si uiti sa te ocupi de tine.
Astept sa vina vremea cand putem vorbi de noi
sa ne alintam unul pe altul sa trecem de probleme-n doi
sa avem noi lumea noastra din care sa nu iesim
decat tot impreuna la batranete cand murim.
Toate sunt facute-n viata asta cu un scop
multe vin si intristeaza sau bucura un om cum pot
cum sticla de vin bun se pasteaza inchisa cu un dop de ceara
asa unei inimi otravite ii asiguri elixirul vietii sa nu poata sa moara
sub forma unei iubiri lungi si sincere, fie ea si dintr-alt capat de tara!

Sa fii mereu iubirea mea...

Iti mai aduci aminte?

Era chiar pe la inceput,

Atunci cand noi ne-am cunoscut

Si nu vroiam sa stie lumea ca noi doi ne iubim,

Vroiam sa ne ascundem si in noapte sa fugim,

Mergeam la rau, la locul nostru de facut baie,

Stateam imbratisati in apa si in ploaie,

Ma asteptai pe banca in fiecare seara

Si ne iubeam ca si-n intaia oara,

Sa stai departe de mine o clipa nu vroiai

Si cand aveam de lucru veneai si m-ajutai.

Iti mai aduci aminte?

Cum ne iubeam cu dor fierbinte,

Cum ne tineam de mana

Si ne plimbam sub cer cu luna,

Cand tu erai bolnav,

Cum veneam sa te ingrijesc,
Nu conta ca puteam sa ma racesc,

Cum iti furam saruturi de pe geam

Si de la poarta te strigam,

Cum ne batea inima cand ne vedeam

Si cum toate bancile le mai stiam.

Iti mai aduci aminte?

Cand ne-am promis sa nu ne despartim,

Noi doi vesnic sa ne iubim,

Cum nu vroiai sa ma mai lasi sa plec

Si ajungeam mereu tarziu acasa,

Ma aparai mereu de tot ce era in jur,

Cum mana ta imi mangaia obrazul

Si buzele tale ma sarutau peste tot,

Pentru nimeni si nimic nu mai aveam loc,

Eram doar noi si ne iubeam in taina si tacere

Si tremuram unul langa altul de placere.

Imi mai pastrezi si acum aceasta iubire?

Stiu, cand ne-ntalnim ma sorbi dintr-o privire,

Nu vreau sa ramana totul doar o amintire,

Ma iei de mana si-mi vorbesti duios,

Imi improspatezi sentimentul acela frumos,

Cand nu sunt un timp pe langa tine,

Imediat mergi si intrebi de mine,

Vrei sa ma ai mereu aproape,

In fiecare zi si-n fiecare noapte,

Imi trimiti mesaje si ma suni,

Rogi sa ma-ngrijeasca ingerii cei buni,

Cand dupa o vreme iar ne intalnim,

Vrem sa nu ne mai oprim, sa ne tot iubim,

Si de vreau sa evadez din lumea mea, stii bine,

Eu voi calatori mereu, sa ma iubesc cu tine!

Fara sa stiu si fara sa stii... se intampla iubirea...

Dă perdeaua cerului la o parte

Şi ai să vezi ochii care te privesc,

Alungă tăcerea din colţul minţii tale

Ca să asculţi glasul care te alintă,

Mă uit insistent la tine şi mă simţi

Dar probabil că ştii de ce te urmăresc

Şi nu ai nici tu curajul să îmi spui ce vrei.

Scoate cuvintele din cutia de lemn

Să îţi poţi rosti sentimentul ascuns,

Lasăte purtat de val în braţele străine

Ce te doresc chiar de nu te cunosc,

Răpeşte o clipă din viaţa timpurie

Şi profită de ocazia trăirii unui vis,

Chiar dacă ţi se pare totul interzis.

Ridicăte din iarbă către petalele de flori

Şi inspiră parfumul care te încântă,

Dansează zâmbind pe melodia de duel

Să câştigi ceea ce-ţi tot cântă inima,

Luminează calea pe care umblu eu

Ca să ştiu să ajung într-un final la tine,

Să trăim sub aceeaşi umbră de palmier.

Intră în cămăruţa întunecată de retraşi

Şi uităte şi tu la filmul de sub pleoape,

Gândeştete la acel ceva ce pare cam departe

Chiar de-i situat la o jumătate de pas de ceas,

Cristalini iţi sunt ochii şi veseli când vor să vadă

În fiecare zi vaporul fericirii în portul casei,

Din sufletul tău de-un roşu sângeriu.

Brodeaza-ţi numele pe veci în inima iubirii

Şi nu regreta decât ceea ce ai vrut şi n-ai făcut,

Înfăşoarăte în mister dar totuşi scoate-ţi masca

Să îţi cunosc fiecare zâmbet şi fiecare lacrimă,

Păşeşte pe nisipul galben, fin şi fierbinte

Chiar dacă uneori simţi că te arde in talpă,

Că dacă ceva este frumos atunci are şi spini.

Ai chipul sculptat în mintea mea de ceva vreme

Începând cu un răsărit şi continuând cu fiecare apus,

Trece trăsura cu doi cai albi pe la fereastra noastră

Cu speranţe şi iubiri înfloritoare uitate de trecut,

În uşa sufletului bat sentimente amestecate

Ce trebuiesc alese şi puse în plicuri şi-n sertar,

Nu te văd, nu te simt şi nici nu-mi vei fi alături

Dar sper ca mâine dimineaţă să ne cunoaştem iar.