El este in umbra pasilor tai…

Ø Dumnezeu te cunoaste si te citeste ca pe oricare fiinta, stie cand esti fericit si chipul tau zambeste si stie cand esti trist si ochii tai plang. El nu poate decat sa trimita sau sa puna in calea ta ce are in gradina Sa potrivit pentru tine, iar tu ca om esti liber sa alegi, El nu poate si nu are voie sa-ti sopteasca la ureche la cine, la ce si cand sa te opresti!

Ø Dumnezeu ti-a pregatit de-a lungul vietii o serie de teste si de incercari, pentru a primi ceea ce meriti, tu doar trebuie sa-ti dai seama singur cand te afli in punctul culminant al vietii tale si cand trebuie sa faci alegerea corecta. Vei primi doar semne, iar tu va trebui sa sti cum sa le interpretezi si sa vrei sa lupti pana la capat cu toti si sa castigi lupta cea mai grea cu tine. El iti ofera, iti face, iti pregateste, dar niciodata nu-ti va bate la usa sa-ti dea personal ce e al tau!

Ø Dumnezeu nu te poate opri de la a face o greseala si nici nu te poate intoarce din drumul pe care ai pornit. El stie doar ca esti om si ca iti vei da singur seama de greselile tale, de aceea iti mai da o sansa sa ti le repari, dar niciodata nu-ti va arata si unde ai gresit!

Ø Dumnezeu te-a trimis in lume si chiar daca ai parinti, ei te ajuta sa mergi inainte dar de crescut cresti singur, alegand in ce parte s-o iei. El iti deschide orizonturi si iti arata viata din toate perspectivele pas cu pas, te lasa sa circuli cu trenul vietii si sa-ti alegi destinatii dar nu-ti va cumpara si bilet!

Ø Dumnezeu iti da un rol in viata, iti da bucurii si suferinte, iti deschide usi si iti inchide porti, te lasa sa-ti descoperi talente ca sa le practici si sa ai ocupatie in timp, te incurajeaza sa-ti faci relatii si sa te descoperi pe tine insuti. El stie cand ai ajuns la momentul de-a obtine ceva ce ti se potriveste dar vede ca tu nu esti hotarat de prima data si esti oarecum confuz. Ca sa iti poti da seama ca e ceea ce cauti ti-l mai scoate in cale de inca doua ori, dupa care daca nici atunci nu ai luat o decizie, te va lasa sa te descurci singur!

Ø Dumnezeu i-a dat minte si imaginatie omului ca sa dezvolte lumea, sa creeze, sa inventeze, sa transforme si sa modernizeze. Ca viata sa nu fie perfecta si primita de-a gata devenind astfel plictisitoare, i-a dat omului nevoi, ca in viata sa aibe actiune, sa se lupte pentru hrana, imbracaminte, locuinta, locuri de munca si persoane noi. Nu s-ar mai fi numit viata, daca omul ar fi trebuit doar sa vrea sa doarma, sa manance, sa se intretina, fara pic de osteneala, sa fi avut totul pe tava si doar sa se serveasca, ar fi fost mult mai monoton decat e acum si foarte sec. Lucrul la care Dumnezeu nu s-a asteptat, e ca oamenii sa o i-a razna sa strice tot ce a creat, sa devina atat de lacomi, pentru un prag mai inalt sa ajunga sa isi dea in cap, sa uite fiecare de unde au plecat, sa transforme o viata normala in ceva de neimaginat!

Ø Dumnezeu a creat viata, a inventat timpul si i-a pus fiecarei fiinte un “carnetel” si-un ceas. Fiecare isi stie calea si traieste cum vrea el, savarseste fapte brave si/sau demne de-un misel, are dreptul sa aleaga si sa aibe-un tel, dar orice miscare buna/rea e trecuta-n “carnetel”, astfel cand se termina “concursul” fiecare raspunde singur pentru el. Linia de pornire in “concurs” este momentul cand ne nastem, concurenta apare pe parcurs in timp ce crestem, insa linia de final nu si-o stie nimeni. Nu incerca sa fi viteaz, sa alergi fara oprire-n “statii”, sa crezi ca poti sa le-ocolesti si din toti sa ajungi primul, ca stii bine ca asta nu se poate, viata nu e-un joc, trebuie sa iti indeplinesti misiunea, sa-ti atingi fiecare scop si cand doar El stie ca ti s-a oprit ceasul iti va pune Stop!

Ø Dumnezeu e martorul tau si are dovada faptelor tale, el stie si vede tot ceea ce faci, indiferent unde te-ai ascunde. Nu trebuie sa-ti faci griji, nu uita niciodata de tine dar nu esti singurul om de care trebuie sa se ocupe si bineinteles trebuie sa ceri cand ai nevoie si atunci El te ajuta. Nu astepta laude si premii palpabile pentru o fapta buna, nici certuri si batai pentru o fapta rea, El nu trimite curierul cu cadouri si nici mascatii sa te dojeneasca, El lucreaza cu rasplata si pedeapsa si fi sigur ca vei sti cand le vei primi!

~ Dumnezeu are o biblioteca imensa aranjata pe categorii, fiecare carte e viata unui om, un roman cu mai multe sau mai putine pagini in functie de cate zile are de trait. Fiecare e asezat pe raft dupa nume si dupa rolul stabilit, poate fi romantic, dramatic, comic sau altfel definit. El are si o arhiva unde pastreaza cartile mai vechi, impartite dupa fapte, istorie, intamplari sau un alt tapet. Cele mai deosebite carti au un raft ales, puse in lumina si ferite de-un praf des, cele ce-s considerate cu prea multe greseli li se da o noua tema si un alt scop de trait toate scoase odata dintr-un simplu plic. ~

Banii, fir-ar ei de bani!

Ce sunt banii? Pot sa nu fie nimic interesant sau de valoare daca te uiti si doar pui mana pe ei, fara sa te gandesti mai departe de atat. In fond sunt niste hartii colorate, pe care cineva s-a gandit sa le “aranjeze”, sa le puna un simbol, sa le dea un chip cunoscut in unele tari, asta in cazu daca nu ai invatat la scoala sau te-ai apucat de uitat oameni celebri sa zicem asa sau nu stii cum sta treaba-n tara, sa-ti aduca aminte de scriitori, poeti, compozitori, presedinti si alte cele. Daca ti-ai imagina ca esti “sef de galerie” si ca-i scoti la licitatie pe sarmanii, te-ai amuza sau nu te-ai simti bine daca te-ai vedea in locul lor, depinde de fiecare… da-l pe I.L. Caragiale si ia-l pe Aurel Vlaicu in doua exemplare, ultima strigare pentru Nicolae Grigorescu! cine da la schimb cativa George Enescu? cine-l are pe Nicolae Iorga sa-l scoata la interval!… noroc ca s-au inventat banii sa poata fi amintiti usor, ca de ar fi sa faci situatia comica, trebuie doar sa te imaginezi cum te plimbi cu sicriul unuia dintre ei in spate si sa-l pui la casa de marcat a unui magazin sa-l lasi acolo si sa iesi cu plasile umplute cu bunatati plus cu cateva sicrie de-ale altora dintre ei mai mici, ca maine sa il lasi pe altu la benzinarie pentru cativa litri de benzina…ha ha…Ei au avut viata lor si nu ai nimic cu ei si chiar daca ai avea, cu ce te-ar ajuta? oricum nu te pot face sa uiti de problemele tale ori sa te scape de ele!! Mda, cine e trecut pe bani nu e vinovat, nu e responsabil de nimic, nici nu a ales sa fie trecut sau amintit… lipsa banilor in general e o problema majora!…

Revenind la ce sunt banii, deci sunt niste hartii, acum plasticate sa para mai cool, la care li s-au pus valori si li s-a dat importanta din ce in ce mai mare, astfel ca dupa atata "circulatie si pipaiala" au ajuns sa creasca si iar sa creasca in valoare dar sa se obtina mai greu si in ziua de azi sa te chinui sa-i castigi si sa nu-ti ajunga sa poti fi om; nu in sensul de a nu putea fi fiinta ci de a nu putea trai linistit, de a nu avea o locuinta a ta, de a nu avea ce pune uneori pe masa… Daca pe timpuri se traia facand comert cu cereale, legume, fructe, facand schimburi si lumea s-a descurcat, acum totul e pe bani si toata munca taranului nu mai e ce a fost… nimic nu mai functioneaza totul se darama si am ajuns sa ne conduca niste straini pentru ca noi suntem prea comozi si pacat de tara asta frumoasa ca nimeni nu are grija de ea… Poti fi bogat si respectat si admirat de altii daca stii sa faci acest lucru, cate fabrici erau in tara si cum se stia gospodari candva, aveai granele si animalele “de-acasa” acum totul e inchis si e de preferat sa se aduca din import in loc sa facem tara sa mearga noi ii ajutam pe altii sa se dezvolte in timp ce pe noi acei altii ne ingroapa!

Banii sunt ca niste dusmani! Nu te lasa noaptea sa dormi linistit, din cauza lor ai grija zilelor ce urmeaza, ziua te gandesti tot la ei la cum sa-i mai imparti sa fie bine, banii iti taie pofta de mancare si te fac sa umbli mai slab imbracat, tot din cauza lor poti sa ajungi in strada sau sa ti se destrame familia, sa te desparti de o persoana draga, pentru ca stim cum se spune “dragostea trece prin stomac!”… Singura diferenta dintre bani si dusmani ar fi aceea ca, banii incerci din rasputeri sa-i aduni si cu greu ii faci, pe cand de dusmani incerci sa scapi dar nu-ti dau pace.

Daca ar fi sa asemanam banii cu niste plante, acestia ar creste in gradini de sefi si patroni, unde le merge bine, se inmultesc si se fac tot mai multi si sunt frumosi, timp in care tu esti doar gradinarul care te ocupi de ei ca superiorul tau sa fie mandru. Rasplata ta este salariul din plic, adica cativa bulbi intr-un singur ghiveci care au crescut greu si te-ai chinuit cu ei o luna intreaga si oricat te-ai stradui nu-i poti face sa se inmulteasca, poti doar sa te bucuri de ei in ziua in care i-ai primit si au crescut, ca doar sti ca se ofilesc repede si apoi dispar si ca asa e in fiecare luna, nu poti sa ti nimic de-oparte, toti se duc precum au venit… e grea viata asta, e monotona si totul devine rutina, e plictisitor si frustrant sa traiesti facand aceleasi lucruri mereu fara sa te poti bucura de ceva nou…

Revenind la bani, mai sunt si banii sub forma de monede, preturile nu se pot calcula rotund si mereu si des se maresc cu cate un banut si pe langa asta marilor comercianti le place sa se joace de-a preturile si sa faca concurenta, asa ca de ce sa nu fie marfa cu un 38, 69, 99 de banuti la final doar e mai ieftin decat la vecinu unde aceeasi marfa e cu 40, 70 sau 100 de banuti la capat… De parca nu e aceeasi treaba, nu e nici un castig la 1 sau 2 banuti diferenta, dar ce sa faci trebuie sa ai ceva marunt la tine ca stii cum e, esti intrebat daca nu ai sa dai niste banuti la casa ca sa-ti dea restul fix si daca nu ai esti spectator la mutrele caseritei imbufnate, dar cand ei nu au sa-ti dea rest tu trebuie sa lasi de la tine…

Maruntii cei mai marunti cred ca sunt facuti pentru a tine de urat buzunarelor goale, alaturi de-un bilet de tramvai sau autobuz, sunt buni de pus in pusculita si uitati acolo, de imprastiat prin diferite locuri de unde nu-i ia nimeni si de lasat pe tejgheaua unui magazin cand ti se da rest, ei vor sa ti dea tu nu vrei sa-i primesti, ei ii imping spre tine, tu ii impingi inapoi, nici la cersetori nu le plac, de le pui asa ceva in poala te injura…

Pe vremuri nu tare indepartate erai tanar intelept, pregatit de munca, aveai un servici, ti se oferea unul, dupa ce ai terminat o scoala, era mai usor, iti puteai castiga painea, iti puteai face planuri de viitor, pe cand acum nu mai e asa, e din ce in ce mai greu. Apoi tot in aceleasi vremuri, de te casatoreai, aveai o locuinta, primeai una de la stat, era mai convenabil, aveai curajul sa-ti intemeiezi o familie, sa-ti faci vise, sa speri. In ziua de azi ce ai? Nu ai un loc de munca, nu ai nimic! Degeaba ai o multime de scoli, nu-ti mai folosesc, cu toate ca tu vrei sa crezi si asa stiai ca te ajuta… Daca nu ai servici, nu reusesti sa ai o casa! Stai o vreme in locuinta parintilor, dar esti deja mare, ai avea atatea planuri de viitor, dar unde sa te duci? In tara nu castigi bani destui ca sa poti trai ce sa mai pui si de-oparte!?! Aici in tara ta esti muritor de foame! De mergi peste hotare, la straini castigi mai mult dar nici acolo nu mai e ce-a fost si unde iti este viata de familie cand unul e in departare, altii te asteapta acasa, timpul trece, anii trec, nu-ti permiti degeaba iti doresti, sa-ti faci un copil sau daca il ai, nu il vezi cum creste si cand vi acasa te intrebi cine e?

Esti tanar vrei sa muncesti, vrei sa-ti intemeiezi o familie, dar nu gasesti servici sau daca ai unul esti prea prost platit, sa mai dai si bani pe chirie, bani pe care judecand la rece, ii dai altuia si tu nu poti strange nimic, nu ai nimic al tau, deci nu ai dreptul de a avea o viata… Se spune ca unde-s doi puterea creste, nu mai e valabil, cu cat creste numarul persoanelor asa cresc si nevoile. Daca nu ai un sprijin, un avant, te simti pierdut, esti al nimanui si nu mai ai curajul sa faci mai mult, pentru ca fiecare pas ar putea fi un pas gresit… va fi vreodata bine oare? Ce se alege de viata noastra? Unde e viitorul nostru?Ajutor! cine sa ne ajute,cine?... Of bani, mama lor de bani si lipsa locurilor de munca…

Motto-ul: Toti muncim pentru Dumnezeu. El este cel mai de sus patron, este dur uneori si salariul nu-i intotdeauna grozav, dar exista destule rasplati… asa cum sunt ele…

…Despre viata unui om oarecare

Te afli in “vestul salbatic” si ai putea fi oriunde… nu conteaza locatia, e important ca existi!
Esti o fire rebela de felul tau, incapatanat de multe ori si poate greu de inteles in unele situatii, nu-ti place publicitatea, nu vrei sa fi in centrul atentiei si iti place sa te descurci singur in situatiile de zi cu zi. Nu cauti mila nimanui, astepti sa fi respectat pentru ceea ce esti, nu-ti plac minciunile “frumos ornate” si nici viata traita asemeni unor piese de teatru “din casa”. Ai ce sa oferi, numai sa fie cine sa le primeasca, cineva cine sa le merite, nu oricine! cei prefacuti nu au ce face cu calitatile tale, nu le folosesc la nimik… trebuie sa-ti semene ca sa poata trai ca si tine si sa te inteleaga, trebuie sa aiba un suflet cald nu unul de gheata care sa-l raceasca pe al tau, sa stie cum si cand sa rosteasca acele cuvinte de intarire ca sa poata oferi un antidot pentru o inima agitata de-un venin cenusiu si amar si apoi sa faca din diferite parti importanta ale vietii cate un moment special, care sa-ti doresti sa ti se mai repete des in unele zile ce sunt trecute-n calendar, nu sa-l faci sa para vesnic un cosmar…
In viata de fiecare zi... pentru tine nimik din ceea ce ti se ofera, din toate lucrurile pe care le are altul nu conteaza, cum zic altii "ca are de toate si ca-i merge bine in situatia in care este si ca ar fi prost daca ar renunta"… degeaba asta pe tine nu te face fericit, aproape nimik din lucrurile existente si oferite nu sunt ale tale, nici nu ai nevoie de ele in felul acesta, mai repede te bucuri si te simti mandru de ceva ce-ti faci tu singur sau iti cumperi, ca-s pe merit, pe propriile tale puteri. Acolo unde esti te simti precum un obiect, necesar la fel ca orice altceva din casa si parca ai sta ca un chirias, pt ca platesti pt "favoarea" asta... Simti o dorinta nebuna si vrei sa lasi totul in urma si sa incepi ceva nou, sa aduni de la zero, poate in alta parte, departe de aici, de locul asta sinistru, poate alaturi de altcineva, care te poate intelege, asa cum poti intelege si tu un om. Nu vrei sa sti pe nimeni chinuit de nimik, nu vrei sa sti pe nimeni bolnav sau mai rau ori suferind, vrei sa-i sti pe majoritatea fericiti si multumiti, ingrijiti, linistiti si iubiti precum merita fiecare, tu o sa ai grija de cine trebuie si merita daca vei fi lasat, sti sa iubesti si poti fi iubit si tu la randul tau fara frica, nu o sa iti bati joc de sentimentele nimanui, niciodata nu ai vrut sa faci asta si-ti pare rau daca s-a interpretat vreodata acest lucru asa printr-o despartire necesara, neprevazuta sau fortata…
In alta ordine de idei, sa vorbim si de parinti… mai bine zis de mame, niste fiinte absolut necesare, grijulii, doar ne-au dat nastere si e de datoria lor sa ne stie bine si in siguranta, dar uneori mai intrec masura! Iti repeta ce e de facut cu viata ta in fiecare zi si cand crezi ca a terminat tot ce avea de zis o i-a de la capat, dar macar de-ar face-o pe-un ton calm pe care sa poti s-adormi cand te-ai plictisit de ascultat povestea, dar nu e tocmai asa, e putin tipator sa fie sigura ca te tine treaz, sa auzi tot si vorbind intr-una tu nu-i poti spune prea multe inapoi, ca sa stie ce anume te doare din toata vorbaria si atunci cand ajungi sa o faci ea e deja gata suparata, suparare ce poate tine si cateva zile, numai bine e loc de putina liniste…
Nu este de ajuns... de vede ca nu te-a prea convins, aduna toate fortele din casa si din jur si ii intoarce pe toti impotriva ta, nimeni nu mai tine cu tine, nimeni nu-ti mai da dreptate, toti vorbesc si cred ca si ea, de parca ar folosi acelasi creier, unul pentru toti si toti pentru unul, e grav… Uneori are dreptate si e bine sa o mai asculti dar uneori strica relatii, ea vrand sa iti fie bine te “parcheaza” in locuri de unde tu ai vrea sa pleci si poate ai si plecat, rezisti cat rezisti ca doar ai suflet si ii impaci pe toti, ca de nu ar fi iubire nu ai putea sta langa alt om, uneori iubirea chiar de nu mai e asa puternica tot mai stai acolo din mila, din necesitate, din obligatie din mai stiu eu ce, pana cand vezi ca nu e de tine si nu mai poti, si-atunci spui “ho! pana aici!” si dispari ori ca “magaru-n ceatza” ori pe-acolo ca o “iapa-n fumul de tigara”…
Hei, ce te-ai face fara parintii tai? e bine pana-i ai dar uneori ar trebui sa te lase sa alegi ce-ti doresti in viata, ei te cresc pana pe la 18 ani sa zicem asa o varsta normala, dupa care ar trebui sa-ti dea pace sa-ti deschizi ochii sa vezi ce vrei de fapt si ar trebui sa fie fericiti cand te vad pe tine fericit asa cum iti doresti tu, unde si langa cine crezi ca iti e bine… daca vreodata crezi ca iti e bine pe calea pe care ai ales-o tu deja si simti ca esti implinit si multumit, atunci nu asculta niciodata de Mama!! ca ajungi sa lasi ce ai gasit tu pentru ceva ce vede ea mai bun si apoi poti sa plangi, de-ai dat cu piciorul sansei nu mai e cale de intors si oricat s-ar chinui altul sau s-ar preface ca va fi bine tot nu e un loc bun acolo pentru tine si fiindca ai o singura viata incearca sa o traiesti cum vrei, sa faci ce-ti place, fara teama ca “Oare ce va zice Mama, dar cei din jur?”. Bineinteles fa ce ai de facut cu cap si sa iti respecti persoana, sa nu ajungi “zdreamtza” nicaieri!… Ai gasit ce-ti place, pleaca! Nu fi sluga nimanui, nu fi “figurina” de companie, nu fi “masca de binefacere, vindecatoare, ori reparatoare” a altcuiva, nu fi “prada de acasa” a unui “leu vesnic infometat in cautare de gazele” ce te “savureaza intens astfel ca te despica, ca la abator” nu fi ceea ce nu vrei doar pt ca trebuie sau ca asa vor altii, fi TU si fa ce-ti place si atunci vei putea spune ca ti-ai trait viata asa cum trebuie… si esti fericit!
Recunosti ca ai unele defecte si unele nici tie nu-ti convin... te implici cu prea mult suflet in majoritatea lucrurilor pe care le faci si uneori cum se intampla in viata sentimentala, te indragostesti puternic sau sa zicem asa esti foarte atras si te atasezi de acea persoana, de care mai apoi te dezlipesti cu greu mai ales daca se aseamana mult cu tine si nu pt ca esti asa de incapatanat ca nu vrei sa crezi ce ti se spune, dar iti este greu sa treci peste fazele de convingere si incredere intr-un scurt timp fiindca ai fost "pacalit" de prea multe ori si e mai bine sa clarifici ce e de clarificat la timp. De obicei precum e in constructii e si intr-o relatie, prima data trebuie facuta o fundatie puternica care sa sustina mai apoi intreaga cladire si sa reziste... de-abia mai ai tu incredere in tine, de aceea dureaza un timp pana sa si-o castige altii pe a lor, in ochii tai si-n sufletul tau…
Cand ajungi sa fi multumit de ceea ce ti se dovedeste, fara sa se schimbe pe parcurs, defectele personale de care se plang unii si care cred ca s-ar putea sa-l faca sa sufere pe cel de-alaturi, nu sunt intotdeauna asa de grave si la unele situatii se poate evita sa se ajunga daca stim cum sa ne comportam unul cu altul si exista respectul de sine in primul rand si apoi respectul unul fata de celalalt si intelegerea… impreuna cu cineva se pot face si se poate trece peste multe, altfel te poti descurca, trebuie doar sa-ti folosesti fortele proprii, mintea, invataturile adunate, sa existe curaj si sa nu fie lasati altii sa profite de bunatatea ta, trebuie sa existe dorinta de a ajuta unul pe altul si de a face o echipa.
Nu te faci ca uiti daca ai promis ceva... incerci sa te ti de cuvant sau nu promiti daca nu esti sigur de gravitatea sau sinceritatea lucrurilor. Ti-ai zis ca de e sa pleci candva, sa parasesti cuibul familiei si sa te alaturi unui “vultur” singuratic cu, care sa formezi mai apoi un “stol”, trebuie sa vezi in interiorul aceluia un suflet mare si pentru ca asa esti si tu ai sa zbori probabil la momentul potrivit… doar sa aiba grija de tine cum eventual ti s-a promis si tu vei face la fel, daca iubesti nimic nu mai conteaza, merita sa incerci sa mergi mai departe. Speri ca atunci cand va sosi momentul acela minune, sufletul acela nobil sa-ti fie prima iubire bine meritata si bine ar fi si ultima, sa-ti gasesti linistea de care ai nevoie pentru cat mai mult timp din viata ta si sa fi multumit de realizarile tale asa cum iti doresti de atata vreme... speri sa puteti sa fi-ti unul pentru altul si sa deveniti impreuna mai puternici sa nu va poata desparti nimeni si nimic... niciodata!
Uneori simti nevoia sa dormi, te simti foarte obosit dar nu poti sa adormi fiindca nu-ti gasesti locul tau, stii ca dormind intri in visul din care nu mai vrei sa iesi, unde te simti “ca acasa”, esti in lumea ta, te simti foarte bine, dar din care esti trezit obligatoriu in fiecare dimineata si ce urmeaza mai apoi ti se pare un cosmar, nu te simti implinit, nimik nu-ti aduce fericire, iti e scarba de intamplarile de zi cu zi, iti e groaza de aceleasi persoane pe care le intalnesti si ai vrea sa evadezi, sa simti ca poti face ce vrei tu fara limite si consecinte, undeva unde nu te judeca nimeni… nu se stie unde e acel loc, dar daca te stradui sa-l gasesti, intr-o zi vei ajunge acolo si poate va fi bine…poate…
Daca viata asta tot e sa fie asa mizera, de ce sa joci numai cum vrea ea? de ce sa nu-ti urmezi destinul? daca lucrurile se intampla asa cum le vezi de fiecare data, inseamna ca asa trebuie sa fie si atunci indiferent de ce anume se intampla tu trebuie sa continui, toate au loc cu un scop in viata asta si daca esti destul de rapid sa reactionezi sau ai tupeul necesar atunci fa tot ce-ti sta in putinta sa fie cum vrei tu! Si tu poti detine puterea nu numai altii, chiar daca nu intotdeauna puterea e la fel de intensa dar o poti folosi in scopurile tale pe care trebuie sa le atingi… si cum se spune “incercarea moarte n-are” sau “ce nu te omoara te face mai puternic” astea chiar ar trebui sa-ti fie de folos. Trebuie sa iti doresti sa poti realiza ce iti propui, merita sa incerci in orice situatii ca de nu incerci nu ai de unde sa stii care va fi rezultatul doar din presupuneri si sa ramai vesnic cu intrebarea “ Oare cum ar fi fost?” Mai bine incearca! Si daca e sa risti si sa nu castigi intotdeauna e bine si asa, macar ai mai trecut peste o etapa a maturizarii si devii mai “calit” in viata, pentru datiile viitoare ai sa stii cum sa reactionezi la ce ti se ofera si vei stii sa inveti din propriile greseli si din greselile celorlalti astfel incat sa nu le mai repeti sau sa nu procedezi la fel ca ei.
Te doare ca nu esti acolo unde e un loc pentru tine, te doare pt ca tu nu ai nimik al tau, nu ai un cuib propriu in care sa te simti in largul tau, sa faci ce doresti, sa aduci acolo ce iti place, sa fi in lumea ta de sub nori dar cu picioarele pe pamant... intotdeauna faci multe pt toti, iti dai sufletul din tine si crezand ca uneori le vrei doar bine, ei sufera… Doamne, oare de ce viata trebuie sa fie intotdeauna atat de complicata si din ce in ce mai apasatoare?... niciodata nu ti-a fost usor si nu ai reusit sa obti intrutotul ce ti-ai dorit, de multe ori ai ramas cu “ochii in soare” in timp ce toate pareau ca merg struna, dar numai aparent erau asa cand de fapt nu erau…
Toate cele scrise sunt parti din sufletul tau... si de asa simt si altii atunci cred ca ar trebui sa va cunoasteti, asa ar fi mai bine, mai usor, dar cine stie pe unde si de unde sunt acei altii? Ca de existat exista!... Te intrebi pt cine esti mai important?... In primul rand pentru tine insuti, tu esti propriul tau stapan, de tine iti e frica cand faci o greseala, de tine te bucuri cand ai obtinut ceva nou, de tine esti dezamagit cand ti-ai pierdut curajul, de tine esti mandru cand ai realizat ceva, pe tine te doare si-ti suporti suferinta... si de-abia dupa tine, le pasa si altora, unii din ei ar trebui sa fie parintii si putinii prieteni pe care-i ai... fiindca pana acum nu le-a pasat multora de tine, majoritatea s-au folosit de bunatatea ta si suferi mereu, esti totusi o fiinta si ai suflet sa simti bucuria si durerea dar nu esti pregatit pentru ce doresc altii sa fi si esti satul sa te oferi “jertfa” sau sa platesti pt greselile altora, sa fi in fata lor si nimeni sa nu te vada, asa cum esti si vesnic sa-ti caute defecte, sa urle, sa tipe, sa te certe, sa ai numai reprosuri, sa nu fi bun de nimik... si pentru toate tu sa platesti un pret scump, pt ce oare? pt nimik altceva decat fericirea si iubirea pe care ti-o doresti tu, in lunga sau scurta ta viata!... dar poate o sa fie bine intr-un final, asa ai vrea sa crezi tu! pana cand asa va fi... inca mai speri ca iti gasesti jumatatea perfecta, locul de munca mult visat si ca poti sa le pastrezi fara sa ti le ia altii din cine stie ce motive… ca nu esti la fel de bun cum e altul, ca nu esti ceea ce se cauta, ca ai nu stiu ce defecte, ca ti-au iesit pistrui, ca ai aspect fizic prea placut, ca ai o varsta depasita, ca te straduiesti prea mult si prea bine-ti ies toate, ca ai emotii si vise si le ti pt tine, ca ti s-au adunat prea multe calitati, ca nu ai destui bani de mita, ca vezi cam multe si ar trebui sa te faci ca nu le vezi, ca nu poti avea incredere in nimeni si nimik... iti faci ganduri cu ce se va intampla cu tine pe parcurs si apoi ce va mai face restul?... nu se va misca nici macar un deget mic nicaieri pentru tine, va trebui mereu sa te descurci singur si trebuie sa fi tare, ca-n lume esti precum un bob amarat de mac pierdut intr-o intindere imensa de nisip, unii nu vor sau nu pot sa te vada, altii habar nu au ca tu existi! Eu te stiu ca esti acolo, chiar daca preferi sa-mi pledezi mut! asa cum si tu ai aflat acuma, ca eu am fost intotdeauna aici si voi ramane!
Esti intr-un stres mereu, parca nu mai ai curajul de la inceput si nici puterea sa continui, dar nu te lasi, inaintezi! fiind in mijlocul unui razboi cu viata... razboi ce nu se va termina niciodata!