Ah! Iubire... E bine sa fi indragostit

Creste iarasi sufletul in mine,

Cand stai acum si te gandesti,

Ce drag imi poate fi de tine,

Cand te vad si imi zambesti.

Inima-mi bate mult mai tare,

Cand in brate vrei tu sa ma ti,

Lumea pare acum mai mare,

Cand te sarut si nu te abti.

Imi trec incet prin corp fiori,

Cand ochii tai ma tot privesc,

Nu-i nevoie de-un buchet de flori,

Ca sa pot sa-ti spun ca te iubesc.

Chiar si lacrimile pot fi o placere,

Cand poti avea parte si de bucurii,

Si orice problema ai avea, ea piere,

Caci in iubire parca am fi copii.

Cand ma inconjori cu atata duiosie,

Atunci cand dorm la pieptul tau,

Nu ma intereseaza nici o galagie,

Eu sunt a ta iar tu ramai al meu.

Cuvintele tale directe ma incalzesc,

Cand gandul meu e inghetat si mic,

Doar mangaierile tale ma-nblanzesc,

Cand sunt revoltata pe-un nimic.

De-ai putea ramane asa ca la-nceput,

Fara sa incerci sa urci la alt nivel,

Sa-ti simt buzele moi la fiecare sarut,

Caci pentru tine eu voi fi mereu la fel.

Cu suflet pentru un suflet

Chiar daca sunt cu capu-n nori, tu imi zaresti privirea,
Stiu, vorbesc cam mult, si nu-mi gasesc menirea,
Dar a cazut cerul pe mine si apoi mi s-a stins lumina.

Cand ma inchid in mine, tu ma conduci spre viata,
Vreau sa ma culeg ca m-am topit ca un iceberg de gheata ,
Dar e intuneric tare si parca sunt pierduta-n ceata.

Daca raman fara grai, tu-mi scri sufletul pe o coala,
Imi caut inima ce de mult timp sta ascunsa intr-o cala,
Dar ma simt abandonata si inchisa intr-o camera goala.

Chiar daca nu pot raspunde, tu continui sa ma suni,
Visez ca zbor spre ceruri sa vorbesc cu ingerii buni,
Dar nu-i mai pot gasi acasa, au plecat spre alte lumi.

Cand multi au uitat de mine, tu ma cauti si la greu,
Respir un aer rece pe care-l incalzesc in pieptul meu,
Dar nu-i cine sa ma ajute sa rezolv probleme, mereu.

Cand sunt trista, tu imi readuci zambetul pe buze,
De multe ori nu tu gresesti si totusi iti cauti scuze,
Dar suntem asemeni copacilor carora le cad din frunze.

Cand noaptea nu pot s-adorm, tu stai treaz cu mine,
Lacrimile mari imi umezesc ochii si sa plang imi vine,
Dar traiesc in fiecare zi cu gandul ca maine va fi mai bine.

Umbra lui Dumnezeu

Dumnezeu exista undeva mai sus de ceruri cu toate ca de multe ori ne cam indoim ca El ar mai exista pentru ca nu intotdeauna cand ii cerem ajutorul ne si ajuta.
Uneori avem impresia ca El a orbit si nu vede ce se intampla pe pamant, cum se strica lumea, iar El nu face nimic sa o schimbe.
Uneori avem impresia ca El nu mai are maini sa prelucreze vieti mai bune si sa construiasca suflete calde, le lasa pe cele existente in ruine pana cand se prabusesc.
Uneori avem impresia ca El nu mai are urechi sa auda strigatele de ajutor ale unor oameni slabi, bolnavi sau chinuiti de viata, astfel ca multi din ei mor fara sa cunoasca ce e bun si frumos.
Dar poate ca Dumnezeu s-a saturat sa se lupte cu oamenii a caror comportament o i-a razna, a obosit sa tot munceasca la repararea unor "drumuri rele si gresite"... ne pedepseste pe toti pentru faptele a jumatate dintre noi...
...Poate vrea ca aceasta lume sa se stinga incetul cu incetul ca mai apoi sa faca El o alta mai buna... asta daca va mai reusi si nu va fi prea batran sa mai inceapa o "rascoala cu prea multi oameni de plumb"!