Introducere...


"Totul e o artă în viața asta, orice mânuiești iese mai bine dacă ai idei, ești creativ și îți păstrezi sufletul mereu tânăr.
Întotdeauna necunoscutul va atrage curioși dar ca să fii un om frumos și apreciat nu trebuie să te dezbraci!"

duminică, 14 iulie 2013

Ai grija ce-ti doresti in viata...


     Ai grija ce-ti doresti in viata, nu forta lucrurile pt ca poti ramane si fara ceea ce ai... nu banii, hainele, frumusetea sau faima conteaza ci sanatatea si felul tau modest de a fi, banii ii mai castigi cumva cu toate ca nu aduc fericirea doar o intretin, frumusetea o mai poti modela cu toate ca inevitabil se degradeaza in timp dar sanatatea si modestia nu le poti cumpara de nicaieri si nici ceea ce-ai pierdut nu mai poti recupera, niciodata! 
      Degeaba iti doresti sa fi ca altul pt ca nu-ti va fi in totalitate la fel, o copie nu e ca un original ... mai bine decat sa-ti faci ganduri negre sau sa inseli doar pt a atinge perfectiunea, incearca sa fi tu asa cum esti, cel mai bun in propria-ti piele, fa ceva care sa te defineasca, sa te faca diferit, unic, fa ceva care sa-i aminteasca lumii de tine.
      Nu conteaza cum arati sau de unde esti, fiecare din noi avem ceva al nostru prin care ne facem remarcati, fiecare e special in felul lui, nu trebuie sa judecam omul fara sa-l cunoastem, poate fi bogat, sa aiba tot ce isi doreste dar sa nu aiba sanatate si atunci degeaba are bani cand cu nimic nu poate sa-l ajute sau poate fi sarac, sa ii lipseasca multe din cele trebuincioase insa sa fie sanatos, nu are bani dar are norocul de a fi ajutat de trecatori pe strada… unele lucruri se pot cumpara de la obor dar sanatatea nu se gaseste la taraba!

Un clip-ulet care da de gandit de doua ori :)

Cauta fericire in lucruri mici



       Daca nu poti fi fericit asa cum iti doresti atunci cauta printre nimicurile vietii tale ceva care sa te mai inveseleasca sau pur si simplu fi fericirea celor din jur, nu stii cati apreciaza prezenta ta si cu totii stim ca a fi trist sau depresiv e un lucru greu de carat in spate pe perioade foarte lungi.
        Gaseste ceva care sa te faca sa zambesti, bucurate de fericirea altora ca si cum ar fi a ta chiar daca in multe cazuri privind din alt unghi te poate durea, fa o plimbare undeva unde sa ai linistea ta sau impreuna cu prietenii, vizioneaza un film care sa-ti incante sufletul si sa-ti stimuleze mintea, asculta muzica si danseaza, macar pentru un moment sa nu ai nici un gand apasator, fa poze cu tine, cu altii sau cu natura pt ca sa stii, poti descoperi detalii frumoase, chichite mici care se tot schimba, scrie versuri sau idei pt a te descarca de energia negativa, gaseste in evenimentele care vor urma ceva care sa-ti placa tie si scoate-l in evidenta, impuneti propriul stil, fi tu acel ceva diferit si simpatic dupa care altii sa suspine atunci cand nu mai esti, lasa amintiri frumoase in urma ta ca altii sa-si dea seama ca ai avut rolul tau, un rol care i-a ajutat sa se lanseze si apoi sa ajunga la ceea ce au azi.
         Nu trebuie sa fi neaparat bogat ca sa poti fi fericit, e mai placut sa obtii cate ceva treptat decat sa-l ai de-a gata, pt ca te bucuri mai mult si stii sa apreciezi ceea ce ai, nu trebuie sa te lauzi la lume sustinand ca esti fericit cand stii bine ca totul e o minciuna, nu trebuie nici sa te ascunzi atunci cand esti convins ca ceva te poate face intr-adevar fericit pt ca asta e dreptul tau si fericirea o poti obtine si dintr-un lucru mic, nu trai cu fericirea ta la poarta altcuiva fara ca sa stie pt ca ai putea avea de castigat sau poate de pierdut dar macar ai fi invatat o lectie-n plus si bineinteles nu lasa pe nimeni sa-ti ia sufletul acasa si sa-l tina pe raft ca pe o carte necitita plina de praf, nu e un obiect de design si nu e nici de inchiriat, e de pastrat si de apreciat de fiecare data cand ai ocazia, ori altfel se intoarce inapoi in biblioteca lui unde ii e locul, pt ca toata fericirea ta este situata-n el.

sâmbătă, 13 iulie 2013

Un cantec de pian in larg de mare...



In valuri spumoase ni se ineaca amarul,
cantand la un vechi pian si la fata albi ca varul...
ne este frig si rece la picioare,
dar nu avem loc pe uscat nici cat ai vrea s-arunci o floare...
dar nu-i nimic cantam cu dor ca niste oameni simpli-tristi ce suntem,
pentru suflete fara valoare...
ca ne-a fost promisa-n pret o dragoste incantatoare
dar din neatentie ea a devenit daunatoare.

Bate-n larg un vant puternic si-ascutit
de ne lasa urme adanci ca de la bici pe spate…
ne este teama de rechini si ne-au inconjurat meduze
suntem de sare plini si ne ustura cuvintele pe buze…
mintim ca suntem stapani pe situatie
dar fara geamantan suntem ca scosi din ecuatie…
incercam sa zarim cu privirea farul de pe mal
dar cum iesim din mare noi nu avem habar.

Nivelul apei a tot crescut si s-au creat  valuri
ce se izbesc zgomotos de niste stanci…
pianul nu mai canta ca la inceput
si ne scufundam in mare ca-n ganduri prea adanci…
ne uitam atunci in larg pierduti
daca nu cumva vine sa ne salveze cineva cu-o barca…
dar nu mai vine nimeni dupa noi
pentru ca suferinta au transformat-o cruzii-n arta.


duminică, 7 iulie 2013

Lectia de seara: o dorinta, o surpriza si-o minune


          In viata cu totii avem asteptari si ne dorim miracole, ne dorim sa avem ceea ce au si altii si sa fim fericiti, ne dorim sa vina macar odata cineva care sa ne faca o surpriza placuta si sa ne surprinda sau sa ne bucure cu ceea ce ne-am dorit de multa vreme, un obiect micut, un lucru simplu, cateva cuvinte cuprinzatoare, un angajament pe viata... dar din pacate inafara surprizelor pe care nu ni le dorim si care ne provoaca neplaceri nu primim nimic de calitate.
          Nu-i poti spune omului in fata ceea ce-ti doresti cu adevarat pt ca-si pierde din farmec, poti doar sa-i dai indicii, dar daca nu-si da seama singur ce lipseste si daca nu vine impulsul de la sine nu rezolvi nimic, totul devine fortat fara valoare... si uite asa treci prin viata fara sa-ti gasesti in ea adevaratul rol, traind cu speranta ca-ti vei gasi macar linistea sau ca te va insenina totusi ceva din ceea ce poti face tu singur.
          Cel mai greu e sa traiesti o vreme in compania unor oameni carora nu le pasa de o dorinta, de un gest, de o situatie, de un eveniment, stiu doar sa profite iar dupa o alta vreme de tacere traita separat, intr-un alt loc sa se oficializeze stari puternice dar de scurta durata care mai produc si roade... 
          Se spune adesea ca speranta moare ultima si ca merita sa speri ca poate pana la urma va fi bine, dar si speranta asta pe langa faptul ca te simti obligat sa traiesti cu ea o viata intreaga te mai si inseala, speranta fiind in concluzie cea mai mare c***a, intalnita de toata lumea :)

sâmbătă, 6 iulie 2013

Marriage...


Marriage... 
"I'm here not because I am supposed to be here or because I'm trapped here, but because I'd rather be with you than anywhere else in the world."
(Eu sunt aici nu pentru că se presupune că eu trebuie să fiu aici sau pentru că sunt blocat aici, ci pentru că aș prefera să fiu cu tine decât oriunde altundeva în lume.) 
Richard Bach (The Bridge Across Forever)

Frumos citatul însă nu în fiecare căsnicie stau lucrurile aşa...

          Din păcate o căsătorie nu mai are aceeaşi importanţă cum avea altă dată, nu mai respectă promisiunea ''la bine şi la rău'', păstrează doar ''la bine'' şi nu recunoaşte ''la rău'', nu mai e de durată cu un început frumos şi un final de abia ''când moartea vă va despărţi'', acum vă desparte o ea sau un el cu uşurinţă, fericirea nu mai poate consta în fapte ori lucruri simple şi mărunte, acum e mult mai scumpă sau e mai mult absentă, iubirea parcă nu mai are aceeaşi intensitate încât să faci acest pas măreţ pentru că-ţi doreşti alături o persoană dragă pentru toată viaţa, de fapt de multe ori iubirea aproape că nici nu există pentru unii, e doar o laudă în faţa altor oameni, o afacere... 
          Acum căsătoriile se fac de panică atunci când miss fata de la ţară rămâne gravidă, din şmecherie atunci când găseşti o persoană destul de fraieră care să stea lângă tine în timp ce este înşelată fără neruşinare cu rude, prieteni, colegi şi vecini, de nevoie cu scopul de a avea o familie doar pentru că ceasul biologic ticăie şi încă nu ai făcut nimic, de fiţe pentru că şi cei din anturaj fac asta şi de ce să nu o faci şi tu, bineînţeles încercând să o faci mai faină' decât ei, aşa numa' de ciudă... 
          Multe căsătorii se fac între oameni care au prea puţine lucruri în comun, care abia se cunosc, nu se potrivesc deloc, nu sunt corecţi din mai multe puncte de vedere, vor doar să profite sau care nu ţin cont de nici o etichetă, se merge pe principiul de a avea fie faimă, fie bani sau simplu, o slugă de viitor, puţini sunt cei care iubesc cu adevărat şi chiar şi la aceia li se mai fură norocul uneori... 
          Vai, vai, ce se alege de viaţa asta şi de etapele ei calculate de atâta timp, dacă s-a ajuns deja la cazuri de cuplărai doar de design social pentru a fi în rând cu lumea şi la ocuparea spaţiului liber din casă doar pentru a nu muri singur…  
          Ajungem la concluzia că a face nuntă în ziua de azi e ca o angajare la un loc de muncă şi faptul că eşti un soţ sau o soţie înseamnă să o iei ca pe o meserie şi trebuie să fi atent cum trăieşti ca nu cumva să fi dat afară pentru comportament contraproductiv, pentru necorespundere profesională în bucătărie şi dormitor, aspect fizic dezagreabil, un volum prea ridicat utilizat  în cadrul unor discuţii sau îmbătrânirea timpurie... 

(Apu' faină treabă-i asta?)